|
primit de la doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Pachetul minim de servicii sociale – un demers legislativ necesar pentru siguranţa şi educaţia copiilor
Un recent demers parlamentar ilustrează preocuparea responsabilă pentru copii şi nevoile sociale, educaţionale ale acestora. A fost votat în Parlamentul României proiectul de lege ce a avut ca obiect de reglementare completarea Legii asistenţei sociale nr.292/2011, care prevede implementarea unui pachet minim de servicii sociale pentru copii, pachet ce include servicii de bază şi de informare în domeniul sănătăţii, educaţiei şi protecţiei sociale.
România este, din nefericire, una dintre cele mai sărace ţări din UE, iar statisticile consemnează faptul că unul din cinci români trăieşte în sărăcie. Astfel, copiii reprezintă categoria de vârstă cea mai afectată de această situaţie dramatică, aproximativ 25% dintre aceştia sunt spitalizaţi cel puţin 7 zile pe an, în mod deosebit din cauza accesului limitat la asistenţă medicală primară şi comunitară, iar rata mortalităţii infantile este una foarte ridicată.
Argumentul cifrelor implică, în mod logic, nevoia de susţinere a acestor proiecte importante pentru comunitate, iar pachetul minim de servicii sociale se traduce prin acţiuni concrete adresate copiilor şi familiilor cu un grad mare de vulnerabilitate atât din mediul rural, cât şi din cel urban. Acest pachet social conţine servicii adaptate necesităţilor copiilor, pornind de la dificultăţile cotidiene pe care le întâmpină. Criza sanitară şi socială provocată de pandemia de Covid-19 a accentuat şi mai mult necesitatea unor măsuri compensatorii, a unor astfel de proiecte, care dovedesc în esenţă o politică socială favorabilă incluziunii.
Un punct de plecare pentru acest traseu legislativ, un exemplu de bune practici îl regăsim în judeţul Bacău, unde 45 de comunităţi rurale şi urbane au făcut parte dintr-un proiect pilot implementat de UNICEF România împreună cu autorităţile locale, Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii. În fiecare comunitate, dar în mod deosebit în cele în care se regăsesc categorii vulnerabile de public, există deja echipe de specialişti formate dintr-un asistent social, un asistent medical comunitar şi un consilier şcolar, iar acolo unde este cazul, un mediator şcolar, precum şi un mediator sanitar.
Scopul principal al demarării unor astfel de iniţiative constă în încercarea de a preveni problemele sociale majore cu care se confruntă societatea noastră, abordându-se încă dintr-un stadiu incipient diferite dificultăţi şi provocări – accesul la educaţie, la servicii sociale şi de sănătate, violenţa şi abuzurile împotriva minorilor, problematica sărăciei şi a excluziunii sociale, abandonul şcolar, nevoile pe care copiii le resimt în urma crizei sanitare şi sociale determinate de contextul pandemic etc.
În mod concret, generalizarea acestor tipuri de proiecte va prinde contur prin formarea şi punerea la dispoziţia comunităţii a unor echipe mixte, multidisciplinare, competente, responsabile şi orientate spre problemele societăţii, cu specialişti din domenii diverse care acoperă întreaga arie de servicii sociale. Personal, am susţinut constant şi am atras atenţia asupra rolului consilierii şcolare a elevilor, am iniţiat multe demersuri legislative orientate spre calitatea educaţiei în complementaritate cu serviciile sociale, educaţionale, cu serviciile de consiliere acordate elevilor, implicit creşterea numărului de consilieri şcolari, psihologi şi psihopedagogi.
Cât priveşte impactul financiar, datele furnizate de UNICEF indică şi un impact bugetar pozitiv. Alături de efectul social evident care se preconizează în urma acestei iniţiative, UNICEF estimează costuri mai mici pentru punerea în aplicare a acestui proiect, comparativ cu alte costuri asociate unor categorii de servicii sociale incluse în procesul de protecţie a copilului. De asemenea, materializarea acestui demers va conduce la crearea a cel puţin 7.600 noi locuri de muncă, cu posibilitatea de creştere până la 17.000 de oportunităţi semnificative pe piaţa muncii.
Reamintesc faptul că demersuri şi modele similare de succes există în ţările nordice, în sensul unor echipe educaţionale mixte de intervenţie şi susţinere a elevilor prin împletirea măsurilor educaţionale cu cele sociale, medicale, cu formele de consiliere parentală, şcolară, psihopedagogică, pentru a se asigura astfel progresul educaţional, îngrijirea copiilor, egalizarea condiţiilor de viaţă şi studiu, valorizarea deplină a aptitudinilor acestora şi a potenţialului lor intelectual.
Susţin fără echivoc astfel de iniţiative legislative care soluţionează probleme importante din comunitate, iar votul nostru înseamnă solidaritate şi responsabilitate. Constatăm cu îngrijorare că, deşi ne aflăm în secolul XXI, societatea românească se confruntă cu o lipsă acută de investiţii strategice în domenii majore precum educaţia, sănătatea, protecţia socială. De aceea, se impun intervenţii prompte şi coerente din partea autorităţilor, la nivel legislativ şi executiv, pentru a contribui la evoluţia societăţii, în ansamblul ei, dar mai ales la dezvoltarea armonioasă şi sănătoasă a copiilor.
|
