|
primită de la domnul deputat Angel Tîlvăr (Grupul parlamentar al PSD)
Deputatul Angel Tîlvăr, revoltat de situaţia dezastruoasă a educaţiei în Vrancea: “pentru mulţi copii din mediul rural, şcoala online nu îşi atinge obiectivul”.
Nici măcar acum, în al doisprezecelea ceas, actuala guvernare nu înţelege să facă front comun pentru a veni în întâmpinarea nevoilor elevilor şi a profesorilor.
Cursurile online sunt un simulacru în aproape toată ţara, o utopie pentru cei care aveau nevoie de susţinere şi înainte de pandemie pentru a putea depăşi dificultăţile de învăţare şi pentru care îndrumarea de la şcoală ar putea-o suplini pe cea care lipseşte în familie.
Statisticile estimează că sunt între 200.000 şi 400.000 de copii afectaţi de sărăcie şi lipsiţi de acces la servicii sociale.
Conform unei anchete derulate de “Salvaţi Copiii - România”, mai mult de 1 din 4 elevi şi 2 din 5 profesori nu pot participa la cursurile online, iar neparticiparea la educaţie nu e o opţiune în nicio societate, din contră, în acest context atât de dificil trebuie să ne preocupăm mai ales de cei vulnerabili, primii dezavantajaţi de sistemul de cursuri online.
Este dovedit şi susţinut cu argumente ştiinţifice că sistemul online nu poate răspunde rigorilor educaţionale. Sistemul românesc, nici atât. Peste 2000 de şcoli nu corespund unor minime cerinţe „digitale”, nu au internet deloc, în alte câteva mii de şcoli internetul funcţionează slab, peste 30% dintre elevi nu au niciun dispozitiv pentru a se conecta online.
Suntem pe ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte investiţiile în infrastructura educaţională sau în competenţe digitale.
Peste 12.300 de elevi vrânceni aşteaptă cu nerăbdare să primească tabletele solicitate Ministerului Educaţiei şi aşteptarea se va prelungi, pentru că încă nu au nicio veste. Nici în cazul profesorilor vrânceni situaţia nu este mai bună.
Din datele oficiale, din cele 452 de structuri şcolare din judeţul Vrancea, 32 de structuri arondate nu sunt conectate la internet sau au conexiune de slabă calitate.
Guvernul PNL a tot promis achiziţionarea de tablete şi dispozitive. Din necesarul de un million, doar 43.000 de tablete au fost achiziţionate, conform deja consacratului epitaf al guvernării Iohannis-Orban „s-a făcut cât s-a putut face”.
Guvernanţii sunt din nou depăşiţi de situaţia mutării tuturor cursurilor online, cu nimic mai diferită faţă de cea de dinainte de vacanţa de vară: aceeaşi imposibilitate de conectare pentru sute de mii de copii, absenteism, dificultăţi de evaluare, cursuri desfăşurate pe aplicaţii digitale gratuite, WhatsApp sau Zoom.
Susţin necesitatea măsurilor sanitare care să protejeze populaţia, dar acest lucru nu înseamnă anularea dreptului la educaţie şi sacrificarea actualei generaţii.
Conform studiilor, calitatea actului educaţional scade drastic în scenariul online, iar capacitatea copilului de a învăţa este cu mult diminuată.
Ce facem cu elevii din zonele rurale, cu conexiune limitată la internet care sunt supuşi aceloraşi restricţii ca şi elevilor de la oraş, fără alternative? Închiderea şcolilor creşte inegalităţile, la fel şi rata abandonului şcolar.
A trecut mai mult de un an de când liberalii sunt la guvernare şi trebuie să îşi asume faptul că, deşi au avut toate pârghiile la dispoziţie, au fost incapabili să gestioneze situaţia şi să asigure continuitatea în educaţie.
PSD a venit cu propunerea ca şcolile să rămână deschise, sub condiţia testării, atunci când este necesar sau când apar suspiciuni, astfel încât cei infectaţi, indiferent că sunt copii sau profesori, să fie identificaţi şi izolaţi rapid, iar ceilalţi să-şi continue activitatea în siguranţă.
Aflată în goana după voturi, guvernarea actuală justifică închiderea totală a şcolilor şi trecerea în sistemul de predare exclusiv online prin necesitatea unor “măsuri ferme”, ignorând abordarea majoritară europeană, preferând să sacrifice profesorii, elevii şi părinţii în loc să considere soluţiile oferite de alte formaţiuni politice, spre binele românilor.
Ce este diferit în abordarea românească? Incompetenţa actualei conduceri, lipsa de viziune, de predictibilitate, de preocupare pentru a găsi soluţii pentru binele românilor. O bătaie de joc la adresa profesorilor şi a elevilor, a educaţiei generaţiilor următoare!
|
