|
primită de la doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Lectură, cunoaştere, explorări culturale în lumea cărţilor...
Zilele Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” – valenţele şi funcţiile unei biblioteci de elită
„Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci.”
(Jorge Luis Borges)
În acest an, în perioada 9-13 noiembrie, sunt sărbătorite, prin activităţi şi concursuri interesante, Zilele Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, instituţie culturală semnificativă la nivel regional şi naţional, care împlineşte 181 de ani de existenţă şi de evoluţie neîntreruptă.
Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” înseamnă tradiţie şi continuitate, un centru activ de informare, un spaţiu de cultură şi spiritualitate, de educaţie polivalentă.
Descoperim aici un preţios tezaur, care contribuie la îmbogăţirea patrimoniului naţional şi asigură păstrarea memoriei culturale, pentru a fi cunoscută de generaţiile viitoare.
Ne reamintim firesc, în acest context, şi alte locuri sugestive în care a fiinţat Biblioteca, de-a lungul timpului – clădirea Academiei Mihăilene (între 1835-1860), Universitatea veche (actuala Universitate de Medicină şi Farmacie, până în 1897), Universitatea nouă (în care se află acum Biblioteca Universităţii Tehnice „Gh. Asachi”), pentru ca astăzi să pătrundem în acest templu simbolic, învăluit de ecourile regalităţii. Clădirea Bibliotecii a fost sediul Fundaţiunii „Regele Ferdinand I”, construită între anii 1930-1934 de inginerul Emil Prager, după planurile arhitectului Constantin Jotzu. Interiorul acestui edificiu impresionează vizitatorii, fiind lucrat în marmură de Carrara şi mozaic veneţian. Solemn şi vibrant totodată, exteriorul este înnobilat cu impozante coloane în stil ionic, pilaştri neo-dorici, mici frontoane triunghiulare şi medalioane cu personalităţi semnificative ale culturii naţionale. Astfel întreaga construcţie arhitecturală rezonează cu nobila istorie şi misiune ale bibliotecii.
Biblioteca „Mihai Eminescu” deţine valoroase manuscrise, incunabule, cărţi vechi şi rare, cu semnături ilustre (B.P. Haşdeu, M. Eminescu – care au fost şi directori ai instituţiei, I. Creangă, Şt. Procopiu ş.a.). Acestea provin în principal din biblioteci mânăstireşti şi particulare (C. Hurmuzachi, B.P. Haşdeu, Mihail Sturdza, L. Steege, V. Adamachi, Titu Maiorescu, Iorgu Iordan etc.), intrate în patrimoniu prin donaţii sau achiziţii. Datorită acestui preţios şi variat fond de carte, instituţia devine, în sens simbolic, un adevărat templu al lecturii, al discursului academic sau al dialogurilor în compania celor mai de seamă spirite ale culturii universale, de la îndepărtata Antichitate până la contemporanii noştri.
Misiunea unei biblioteci, în general, este fundamentală, gradul de cultură al unei colectivităţi fiind condiţionat de astfel de instituţii cu importanţă civilizatoare. Aici se conservă suma cunoştinţelor umane la un moment dat, fiind un depozit „viu” de gândire, de ştiinţă şi artă, care împlineşte, din cele mai vechi timpuri, apetenţa omului pentru lectură, pentru descoperirea infinitului univers al cunoaşterii ce determină, în final, dezvoltarea armonioasă a fiinţei umane. În cazul de faţă, biblioteca, prin valorosul său inventar de cărţi, constituie o condiţie „sine qua non” a unui act educaţional de calitate, un sprijin indispensabil pentru cercetarea ştiinţifică, didactică sau culturală, pentru documentare sau formare a specialiştilor pe traseul lor intelectual.
În actualul context pandemic, activitatea bibliotecilor a fost, de asemenea, afectată, impunându-se noi măsuri, restricţii ale accesului fizic în interiorul instituţiei, pentru obişnuitele împrumuturi şi restituiri. Din fericire, printr-un efort susţinut al personalului specializat, iniţiativa de scanare şi digitalizare a cărţilor a fost concretizată în cele mai multe dintre bibliotecile din ţară, inclusiv în cazul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”. Numeroase titluri, materiale importante pot fi citite în format PDF pe site-ul bibliotecii, asigurând cadrelor didactice, studenţilor, elevilor şi tuturor bibliofililor accesul gratuit la arhivele online ale bibliotecii. Biblioteca digitală răspunde unei perpetue nevoi de lectură şi conturează un eu atipic şi original, un „homo tehnicus” al timpurilor moderne, caracterizat prin dualitatea structurii sale – raţional-scientistă şi spiritual-estetică.
Indiferent de forma în care se desfăşoară studiul unui text, clasic sau prin intermediul tehnologiilor digitale, ca profesor şi umanist prefer întâlnirea cu foşnetul cărţii, dar că este esenţial demersul de promovare a unei „culturi a lecturii” în general. Cartea este un liant ce creează şi dezvoltă multitudinea şi varietatea relaţiilor interumane, pe care se sprijină existenţa socială. Dincolo de arhaica reflecţie despre lectură a cronicarului Miron Costin, care spune că „..nu iaste altă şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor...”, în acelaşi sens, sunt relevante şi cuvintele lui Mircea Eliade:„ Toţi acei ce au acces la o bibliotecă, la cărţi, sunt nişte inşi mai buni decât alţii, mai fortificaţi, iar durerile îi ating mai puţin şi nefericirile trec mai repede.”
Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iaşi este un reper pentru universul cultural şi academic ieşean şi, de 181 de ani, îşi îndeplineşte rolul de a constitui, de a organiza şi conserva, colecţii de cărţi, periodice, publicaţii electronice, precum şi de a crea deschiderile necesare pentru calitatea activităţii didactice şi de cercetare din comunitatea universitară, cu extensie către cea naţională şi internaţională. Biblioteca rămâne astfel o cale importantă de acces către informaţii, către istorii şi surse de cunoştinţe deseori uitate sau neglijate de memoria colectivă, către universuri ficţionale, constituind deseori un „miracol necesar” care schimbă şi reconfigurează lumile cunoscute, implicit ceea ce se consideră a fi „inalterabila legalitate cotidiană.” (Roger Caillois)
|
