|
primit de la domnul deputat Marilen-Gabriel Pirtea (Grupul parlamentar al PNL)
Lipsa responsabilităţilor publice şi
costurile socio-economice ale populismului
Context socio-economic
Trăim o perioadă dificilă, în mai multe privinţe, pe care generaţiile noastre nu au mai întâlnit-o. Ne aflăm într-o criză care testează nu doar sistemele sanitare ale statelor noastre, cât şi coeziunea şi relaţiile interumane.
Cred că acum a devenit mai clar ca oricând că actuala criză sanitară, una care se tot adânceşte în acest sezon, va deveni o veritabilă criză economică, cu implicaţii mult mai ample decât cea din deceniul trecut.
Departe de a suna alarmist, trebuie să conştientizăm unde ne aflăm, cum de am ajuns aici şi, cel mai important, ce avem de făcut în continuare. Economiile statelor puternice se confruntă cu scăderi nemaivăzute, SUA înregistrând în trimestrul 2 o scădere de 31,4%a PIB-ului, cea mai abruptă înregistrată vreodată. Economia europeană (UE 28) a înregistrat o scădere de 14%, cele mai afectate economii fiind Spania şi Franţa, cu aproximativ 20%. Deşi trimetrul 3 a adus creşteri record atât în SUA, cât şi în Uniunea Europeană, trebuie să menţionăm că în prezent economiile încă nu şi-au revenit la perioada pre-pandemiei. România se află în tendinţa de contracţie economică, astfel că nivelul PIB-ului estimat pentru 2020, înainte de pandemia de Covid-19, era de 1.130 de miliarde lei, în timp ce, în prezent, PIB-ul estimat pentru 2020 se situează la 1060 miliarde lei.
Pe fondul pandemiei, Economia românească a înregistrat o scădere importantă în trimestrul 2, de 10,3%, cea mai abruptă din ultimele decenii. Din păcate, vom afla de abia în decembrie cum a performat economia românească în trimestrul 3, în plină perioadă COVID.
Industria: este deosebit de afectată, marcând în primele 9 luni ale anului o scădere 12,1% faţă de primele 9 luni din 2019. Cu toate acestea, putem spune că ce a fost mai rău a trecut, luna aprilie marcând scăderi de peste 40%, în timp ce luna septembrie 2020 s-a înregistrat o scădere de doar 0.1% faţă de septembrie 2019.
Turismul: a fost de departe cel mai afectat sector economic. La finele primelor 9 luni ale anului, scăderea sosirilor este de peste 50% faţă de anul trecut, în condiţiile în care lunile de vară au fost luni cu evoluţii bune faţă de estimări.
Contrucţiile: sectorul a crescut în primele 8 luni ale anului cu 17,3% faţă de anul 2019, fiind ”starul” economiei naţionale în această perioadă deosebit de dificilă. Aici se impune o precizare, cu privire la creşterea pe sectorul rezidenţial, care este de 17%, în timp ce creşterea construcţiilor inginereşti este de 26%.
Guvernul s-a ţinut de cuvânt şi a investit puternic în infrastructură, iar acest lucru se vede uşor în statistici, începând din ianuarie 2020.
Consumul: a crescut în primele 9 luni ale anului cu 1,7%, revenindu-şi după scăderile de 20% din aprilie 2020, faţă de aprilie 2019.
Inflaţia: a scăzut constant din ianuarie anul curent, de la 3,9% la 2,2% în luna octombrie, pe fondul unei scăderi a intensităţii consumului dar şi printr-o creştere a predictibilităţii politicilor de la nivel guvernamental.
Robor: a scăzut constant de la începutul anului de la peste 3%, la 2,05%, în 13.11 a.c.
Cursul de schimb: moneda naţională s-a depreciat constant de la începutul anului, scăzând cu aproape 2%. Trebuie menţionat că leul a rămas cea mai stabilă monedă din regiune, unde atât forintul, cât şi coroana cehă şi zlotul polonez, au înregistrat contracţii mult mai importante.
Șomajul: rata şomajului a înregistrat o creştere, pornind de la 3,7% în ianuarie, la 5,4% în august, respectiv de la 338 mii şomeri, la 479 mii, fiind o consecinţă a reducerii activităţii unor sectoare pe fondul pandemiei. Aici trebuie spus că în condiţiile actuale, în lipsa unei intervenţii hotărâte a guvernului Orban, creşterea şomajului ar fi fost mult mai accentuată. Lichiditatea injectată în economie a menţinut pe linia de plutire firmele şi angajaţii. Trebuie spus că Guvernul a implementat toate măsurile luate la nivel european, inclusiv sistemul Kurzarbeit, prin care statul a devenit efectiv partenerul mediului privat.
Deficitul Bugetar: este unul record, ajungând la 5,2% din PIB, respectiv 55 de miliarde, mult peste nivelul de anul trecut de 2% din PIB, respectiv 22 miliarde lei.
Cu toate acestea, trebuie menţionat că bugetul pe anul trecut, unul care a pornit efectiv din martie, a fost un buget fantezist, făcut doar pentru 10 luni, nicidecum unul care să răspundă nevoilor economiei româneşti.
În 2020, pe lângă faptul că executivul Orban se confruntă cu cea mai cumplită pandemie care a lovit România în ultimii 30 de ani, mai sunt de acoperit şi cheltuielile populismului PSD, un populism care astăzi revine zilnic cu tot felul de promisiuni populiste fanteziste, insultând inteligenţa oricărui cetăţean care ştie tabla înmulţirii.
Cum am ajuns aici - Populismul şi implicaţiile sale
Aproape de fiecare dată, înainte de alegeri, partidele cad în tentaţia şi capcana populismului, invariabil, tot mai agresiv. În ţările cu democraţii consolidate şi cu tradiţie a guvernărilor responsabile, promisiunile sunt echilibrate şi temperate în mod natural. Excesele populismului economic, de fiecare dată, au consecinţe economice grave şi derapaje care cu greu mai pot fi corectate, dar şi costuri care adesea se rostogolesc peste generaţiile viitoare.
Merită să reflectăm cu toţii la perioada ultimilor patru ani, chiar la toamna anului 2016, când programul de guvernare al PSD promitea scăderi de impozite şi taxe şi majorări de salarii şi pensii, o contradicţie vizibilă pentru orice student la ştiinţe economice din anul întâi. Prin politica wage-led-growth (creşterea economică bazată pe creşterea salariilor), combinată cu scăderi de impozite şi taxe şi cu tăierea investiţiilor, s-au distrus toate echilibrele macroeconomice ale României, periclitând creşterea sustenabilă, punând astăzi o presiune enormă pe buget şi, în egală măsură, pe deconturile ce le vor avea de făcut generaţiile viitoare. care vor suporta nota de plată a risipei de acum.
Desigur că salariile şi pensiile trebuiau crescute, dar această creştere trebuia să se bazeze pe o colectare crescută şi pe un buget sustenabil. Astăzi, în schimb, asistăm din nou la lipsa de discernământ bugetar al PSD, care promite noi şi noi creşteri, noi şi noi datorii. Rezultatul acestor politici nu poate fi decât o inflaţie galopantă, dobânzi tot mai mari şi pasarea notei de plată pentru generaţia viitoare. Astăzi, PSD ne serveşte aceeaşi reţetă falimentară, doar-doar mai prosteşte pe cineva.
În octombrie 2016, inflaţia din economia României era de 0,1%, iar a UE 28, era la 0,5%: odată cu aplicarea programului PSD, rata inflaţiei în România ajunsese la 4,7%, în 2019, pentru ca astăzi rata inflaţiei să coboare la 2%, faţă de 0,2% în UE 28.
Un alt indicator care ne arată bunul mers al economiei este cursul de schimb, stabilizat în 2020, după evoluţia negativă din ultimii patru ani. Deprecierea majoră a monedei naţionale din ultimii 4 ani este o consecinţă directă a lipsei de viziune a guvernelor PSD, care, prin politica wage led growth, nu au făcut altceva decât să genereze cele mai mari trideficite înregistrate vreodată. Astfel, deficitul bugetar, cel comercial şi cel de cont curent au explodat începând cu anul 2017, marcând recorduri negative succesive. Aceste deficite au îndepărtat rapid România de atingerea convergenţei nominale, şi, implicit, de adoptarea monedei Euro.
Un alt orizont - investiţii, export şi creştere economică
Și totuşi, Guvernul PNL, printr-o politică predictibilă, a reuşit să repună România pe un trend pozitiv, cu una din cele mai mici scăderi economice din UE, plasând România, începând din septembrie 2020, în rândul statelor cu economii emergente.
Guvernul Orban a dezvoltat programe de garanţii guvernamentale de aproximativ 30 miliarde lei, echivalând cu 2.9% din PIB, bani care ajung direct în economia reală. Înţelegând constrângerile acestei perioade, guvernul a oferit sprijin persoanelor care au lucrat în regim de telemuncă, suma alocată depăşind 20 miliarde lei. Au fost acoperite 3,2 miliarde lei rambursare TVA în plus faţă de anul trecut. De această măsură au beneficiat un număr de 71.186 de firme, cu 12.589 mai multe faţă de anul precedent, suma restituită fiind mai mare cu 3 miliarde lei faţă de aceeaşi perioadă a anului 2019.
Au fost alocate 6,9 miliarde lei pentru cheltuieli cu investiţiile în plus faţă de anul trecut - cea mai mare sumă din ultimii 10 ani. Investiţiile la 9 luni sunt de peste 30 miliarde lei.
Doar printr-o politică publică bazată pe investiţii publice, prin încurajarea investiţiilor private şi a capitalului autohton şi străin, deopotrivă, România poate schimba cursul politicilor publice economice, spre investiţii, export şi creştere economică, nu spre pe rostogolirea datoriilor pentru acoperirea cheltuielilor permanente ale statului.
|
