|
primită de la doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Telemedicina în România – implicaţii şi evoluţii în actualul context pandemic
„Medicina este arta vindecării, care teoretic nu are nicio limită.”
(Petre Țuţea)
Telemedicina, subiect dezbătut şi analizat profund în ultima perioadă, a devenit oficială în România prin completarea Legii 95/2006, act legislativ ce vizează reforma în domeniul sănătăţii. Aceasta reglementează posibilitatea furnizării unor servicii medicale în regim de distanţă, de către specialiştii din domeniul medical. Vorbim astfel de teleasistenţă medicală sau de tele-diagnostic.
La scară largă, telemedicina a reprezentat o practică puţin cunoscută şi comentată înainte de instaurarea pandemiei de COVID-19, deşi acest sistem a fost aplicat pentru prima dată în anul 1950, când agenţia aerospaţială NASA a folosit asemenea abordări pentru monitorizarea permanentă a stării de sănătate a cosmonauţilor, sistemul dezvoltându-se constant, alături de progresele majore înregistrate în medicină.
Conceptul de telemedicină se defineşte prin furnizarea la distanţă a serviciilor de asistenţă medicală, prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în situaţii în care cadrul medical şi pacientul nu pot interacţiona în mod direct. Această variantă de asigurare a serviciilor în domeniul medical a devenit posibilă cu ajutorul tehnologiilor moderne de telecomunicaţii prin care cadrele medicale îşi pot oferi expertiza în termeni de consultaţie, tratamente, dar şi monitorizare a pacienţilor aflaţi la distanţă. Este importantă, însă, precizarea că standardele asistenţei medicale, stabilirea corectă a unui diagnostic, monitorizarea eficientă nu vor fi compromise, după cum nici calitatea serviciilor furnizate nu trebuie să fie în pericol.
Telemedicina, e-sănătatea, competenţele digitale, alfabetizarea digitală în legătură cu tehnologiile informatice sunt piloni importanţi în procesul de inovare în domeniul asistenţei medicale, dar şi al revalidării, în sensul în care pacientul are tot timpul cu sine propriul dosar clinic şi beneficiază de asistenţă medicală cât mai personalizată, inclusiv prin colaborări transfrontaliere.
Utilizarea serviciilor de telemedicină se realizează rapid şi uşor prin prisma faptului că o multitudine de cabinete din ţara noastră au activat aceste servicii, în această perioadă critică. Pacienţii pot lua legătura cu un specialist prin intermediul apelurilor audio, al mesajelor scrise sau apelurilor video, astfel încât dialogul medic-pacient să faciliteze un diagnostic aflat sub semnul corectitudinii.
Aria fenomenului de telemedicină este complexă şi interesantă, se poate extinde la servicii medicale precum: teleconsultaţia, teleexpertiza, teleasistenţa, teleradiologia, telepatologia, telemonitorizarea.
Printre beneficiile şi avantajele pe care le aduce această formă de concretizare şi furnizare a serviciilor din spectrul medical, se regăsesc:
Limitarea deplasărilor şi a interacţiunilor umane, astfel rezultă, pe cale de consecinţă, scăderea răspândirii virusului SARS-CoV-2;
Posibilitatea de îmbunătăţire a calităţii vieţii cetăţenilor cu boli cronice sau a persoanelor în vârstă;
Creşterea accesibilităţii cetăţenilor la evaluări de fineţe şi tratamente specializate în zone unde comunitatea se confruntă cu o lipsă acută de specialişti sau acolo unde pacienţii întâmpină dificultăţii în accesarea serviciilor medicale de orice tip;
Reducerea semnificativă a timpului de aşteptare – consultaţiile online se realizează prin programare în prealabil;
Posibilitatea de a primi informaţii din partea unor specialişti din toate oraşele din România, dar şi din străinătate;
Facilitarea şi scăderea timpului de diagnosticare a unui pacient, în cazul afecţiunilor în care deplasarea la cabinetul medical nu este obligatorie.
În acelaşi timp, telemedicina implică şi anumite riscuri sau dezavantaje:
Lipsa unui control medical fizic, realizat printr-o interacţiune directă, poate reprezenta un impediment în stabilirea unui diagnostic medical cert;
Nevoia de consolidare a încrederii pacienţilor pentru a folosi telemedicina. Mulţi dintre aceştia sunt reticenţi la rezultatele pe care le poate oferi;
Conexiune la internet inexistentă/slabă sau lipsa competenţelor de utilizare a tehnologiei, în anumite cazuri;
Telemedicina este greu accesibilă persoanelor în vârstă, cu posibilităţi financiare limitate sau care nu au cunoştinţe tehnice.
Controversele multiple care au generat nemulţumiri în rândul medicilor, dar şi al pacienţilor, lipsa dotărilor şi reformelor necesare în domeniul medical, sector afectat profund de contextul epidemiologic actual, s-au atenuat parţial prin valorificarea demersurilor de telemedicină. Este adevărat că acest tip de medicină nu poate înlocui o examinare medicală clasică, în care specialistul evaluează complex pacientul, cu toate implicaţiile ce ţin de aceste interacţiuni directe dintre medic şi pacient, implicit aspectele de ordin afectiv, psihologic, dar putem vorbi de oportunităţi, de abordări de etapă, de o consultaţie preliminară şi o variantă eficientă în anumite situaţii. Opiniile şi comentariile recente subliniază că, în acest context, telemedicina aduce multiple beneficii atât prin raportare la pacienţi, cât şi la profesioniştii din domeniul sănătăţii, limitând răspândirea virusului.
În contextul epidemiologic grav cu care ne confruntăm, telemedicina reprezintă o variantă viabilă şi utilă pe care societatea românească, diversele comunităţi o pot explora şi valorifica. Este cunoscut faptul că medicii şi personalul medical se supun celui mai mare risc de infectare cu noul virus, astfel telemedicina reprezintă metoda eficientă care diminuează acest risc, prin reducerea la minimum a interacţiunilor directe, faţă în faţă. În măsura în care practica medicală realizată în aceşti parametri ne va demonstra că este eficientă, aspect dublat de accesul pacienţilor la opinii medicale de calitate, ale unor profesionişti recunoscuţi, mai ales în cazuri dificile, atipice, neclare, acest fenomen ar putea schimba radical paradigma medicală.
Sunt importante opiniile specialiştilor, în acest sens medicul şi co-fondatorul organizaţiei FreshBlood HealthTech, partener cu European Innovation and Research Institute, Ion Gheorghe Petrovai oferă o concluzie avizată asupra acestui fenomen: „Telemedicina nu este un scop în sine, ci o unealtă şi, ca orice unealtă, trebuie să aibă locul ei în trusa de unelte pe care medicul şi pacientul le au la îndemână. O unealtă la fel ca medicamentul, ca bisturiul, ca tomograful, ca analizele, ca spitalul. Toate au fost construite de-a lungul timpului şi au început să fie folosite în momentul în care nevoia a depăşit frica sau inconvenienţa.”
|
