|
primit de la doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
1 DECEMBRIE – Simbolistica unui act patriotic, semnificaţii în ecuaţia lumii contemporane
Cartea de Aur a istoriei României a consemnat ca eveniment fundamental pentru devenirea noastră Marea Unire din anul 1918, dar şi o serie de demersuri memorabile care au precedat această împlinire naţională din data de 1 Decembrie.
Primul Parlament al României, ales imediat după evenimentele tragice de la revoluţia din 1989, hotărăşte după aproape jumatate de secol de comunism, ca cea mai semnificativă zi din istoria noastră contemporană – 1 Decembrie – să devină şi să fie sărbătorită în fiecare an ca Ziua Naţională a României şi a românilor de pretutindeni.
Imaginea anului 1918, pe scena internaţională, era caracterizată de momente dramatice, de încercări dificile generate de apariţia celei mai severe gripe a secolului: gripa spaniolă ce a traversat lumea în 3 valuri, dintre care al doilea, din toamna anului 1918, a fost cel mai sever. Completând acest tablou cu evenimentele Primului Război Mondial, este evident că demersul unionist părea un deziderat greu de atins pentru poporul român. Bilanţul a fost tragic, întrucât gripa spaniolă a avut un caracter pandemic, iar statisticile arată că au fost infectaţi aproape 500 de milioane de oameni, un sfert din populaţia lumii de la momentul respectiv.
Astăzi, la peste un secol distanţă, pandemia de coronavirus aduce în prezent o parte din experienţele şi încercările trecutului, iar ţările se confruntă, simetric şi ciclic în timp, cu alte provocări similare: o luptă nesfârşită cu un inamic invizibil care schimbă profund reperele existenţei noastre, ale lumii moderne, modul de interacţiune, relaţiile sociale, activităţile economice, traseele educaţionale, cutumele culturale etc. De aceea contextul pandemic actual ne îndeamnă la reflecţie, la pregătirea unei sărbători diferite, altfel conturate. Totuşi nu trebuie, sub nicio formă, să ignorăm semnificaţiile istorice şi culturale ale acestei zile de importanţă naţională.
De 1 Decembrie, România are nevoie de o redescoperire a acelui ideal naţional de altădată, de forţa gândului şi a faptei, de motivaţia înaintaşilor care au făcut posibil, dincolo de contextul pandemic dificil sau de problemele cauzate de război şi de o economie fragilă, un proiect major de ţară, consemnat cu litere de aur în cărţile istoriei.
Astăzi, din păcate, singurul proiect de ţără prezentat se conturează ipotetic şi ambiguu în jurul unor posibile finanţări provenite de la Uniunea Europeană (80 miliarde EURO), care, prin discursuri politicianiste, propune şi imaginează miraculos o „altă ţară” modernizată şi dezvoltată. Experienţele anterioare, datele statistice, analizele lucide contrazic această imagine idilică, pentru că România încă nu a îndeplinit multe dintre reperele, ţintele, obiectivele asumate, în corelaţie cu Uniunea Europeană, pentru perioada 2014-2020. Partidele politice nu vorbesc despre criza financiară, despre provocările economiei globale, despre problematica mediului şi riscurile viitorului, despre scăderea dramatică a populaţiei, despre crizele sistemului medical sau gravele dileme din educaţie. Să nu uităm că există încă suficientă incoerenţă legislativă, o politizare excesivă a tuturor domeniilor sau o gravă criză de leadership la nivel naţional şi la nivelul partidelor care sunt lipsite de interes pentru criteriile valorice, profesionale sau morale.
În acest sens, dacă acum câteva zile guvernarea liberală anunţa un viitor „promiţător”, foarte repede, vineri dimineaţa, Institutul Naţional de Statistică semnala faptul că populaţia României s-ar putea reduce până în anul 2040 la 17 milioane persoane, faţă de 19,3 milioane în 2019, dacă nu se vor lua măsuri adecvate pentru a susţine evoluţia demografică, încurajarea natalităţii, creşterea calităţii vieţii. Cred că, dincolo de emoţia patriotică, de evocarea istorică, de bucuria noastră de a celebra un trecut onorant, este nevoie de analize obiective, de evaluare a riscurilor, de responsabilitate politică. De aceea ar fi mai decentă o rezervă a clasei politice care, în miezul unei perioade de controversată campanie electorală, să nu încerce să mai bifeze un eveniment electoral, transformând ziua naţională în subiect de discursuri şi promisiuni puţin consistente şi credibile...
Ziua de 1 Decembrie 2020 trebuie să reprezinte un moment de reflecţie pentru guvernanţi, pentru fiecare dintre noi, un timp al analizelor la final de an calendaristic, un timp în care obiectivele şi rezultatele acţiunilor sunt analizate, evaluate lucid, astfel încât să se desprindă direcţii şi strategii proiectate spre alte etape de posibilă împlinire.
Astăzi suntem datori moral să continuăm modelul trecutului, spre desăvârşirea idealului naţional prin obiectivele prezentului: România trebuie să îşi conserve statutul de actor strategic important în zona Europei de Est, să existe o bună colaborare cu ţările membre ale alianţei NATO; se impune continuarea demersurilor de consolidare a ţării noastre ca stat membru în Uniunea Europeană, cu influenţă deplină şi statut respectat, dar şi buna relaţionare cu Statele Unite ale Americii. În plan intern, în simetrie cu aceste abordări şi acţiuni transnaţionale, să nu omitem faptul că avem nevoie de o conservare a valorilor naţionale, de continuarea procesului de consolidare a statului modern, cu preocupare atentă pentru generaţiile viitoare.
Actul patriotic al unirii a fost validat de timp ca fiind o reuşită esenţială pentru spaţiul socio-politic românesc, eveniment caracterizat de valori, idealuri şi tradiţii care vor rămâne definitorii în matricea identităţii poporului român. Să fie 1 Decembrie 2020 un nou moment de sărbătoare şi o formă de recunoaştere a sacrificiului strămoşilor, a jertfei pentru înfăptuirea unui ideal naţional, tocmai pentru a înţelege şi asuma sensurile şi idealurile prezentului, într-o altă configurare politică naţională şi internaţională!
La mulţi ani românilor de pretutindeni!
La mulţi ani, România!
|
