|
primit de la doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Educaţia în actualitate sau despre rătăcirea nesfârşită în labirint?
„Fără scoală să nu aştepte nimeni nici părinţi buni, nici fii buni şi, prin urmare, nici stat bine organizat şi bine cârmuit, păstorit” (Ion Heliade-Rădulescu)
Reformele nesfârşite, acest puzzle de încercări şi soluţii fragmentare, neintegrate în logica unui întreg coerent, teama de abordări profunde, substanţiale în domeniul educaţiei, schimbări exasperante de miniştri şi secretari de stat, continuând în actualitate cu gravele probleme ale învăţământului în contextul pandemiei înseamnă de fapt o rătăcire dramatică şi confuză într-un labirint de idei şi soluţii nestructurate, un labirint al cărui centru revelator nu pare să se arate încă...
Procesul educaţional caracterizat de complexitate şi diversitate are nevoie de măsuri urgente, de remediere a dificultăţilor semnalate obsedant de specialişti, de profesori, studenţi, elevi, părinţi, sociologi sau pedagogi. Toţi invocă identificarea unor soluţii organizatorice, instituţionale, dar şi didactice pentru a desfăşura un proces de calitate, în condiţii optime, cu rezultate favorabile şi cu evoluţii fireşti ale elevilor spre cunoaştere, spre competenţe necesare, spre formarea lor ca personalităţi împlinite.
Deşi ar fi trebuit să vedem deja o anume strategie, prioritizarea din timp a unor demersuri concrete de rezolvare, cu toate acestea învăţământul românesc continuă să se desfăşoare în format online, conform deciziilor guvernanţilor, perpetuând astfel inegalităţi, discriminări dureroase, acces limitat la echipamente tehnice, la internet, la experienţe de cunoaştere şi învăţare continuă.
Numeroase studii, analize comparative şi date statistice ne confirmă faptul că şcoala desfăşurată în format online reprezintă un eşec lamentabil, cu rezultate negative pe termen scurt şi mediu, cu posibile consecinţe tragice pentru mulţi dintre tinerii care ar putea face parte din ceea ce numim, sper doar metaforic şi ipotetic, ”lost generation”. La nivel naţional, conform sondajului intitulat „Percepţii despre calitatea educaţiei online”, realizat de Asociaţia Împreună şi Consiliul Naţional al Elevilor, care vizează problematica eficienţei şi calităţii educaţiei desfăşurate în sistem online, se consemnează o situaţie descurajatoare: un procentaj de 54% dintre elevi, alături de 57% dintre cadrele didactice, dar şi în jur de 62% dintre părinţi sunt de părere că nivelul calităţii actului educaţional din anul şcolar 2020-2021 este mult mai scăzut, comparativ cu cel din anul anterior, 2019-2020.
Elevii sunt actorii sociali care simt dezamăgirea cea mai profundă cu privire la acest aspect, fiind şi cei mai afectaţi de noul sistem de predare-învăţare-evaluare, iar frustrarea se resimte din comentariile şi părerile pe care le împărtăşesc în cadrul sondajului: „De când suntem în online, motivaţia mea pentru a învăţa este foarte scăzută. Consider că aceste ore online sunt inutile, nu învăţăm precum ar trebui, iar implicarea profesorilor nu este atât de intensă”, afirmă un elev. Asistăm neputincioşi la această situaţie dificilă, iar atitudinea firească de adaptare la noile condiţii impuse de pandemia de COVID-19, nevoia certă de protecţie şi prudenţă sanitară sunt dublate, din nefericire, de absenţa unor măsuri potrivite, de deciziile neadecvate, asumate uneori hazardat de către decidenţi, în această perioadă dificilă.
Pe fondul acestor nemulţumiri, al eşecului statului de a oferi soluţii, de a evita decalaje şi discriminări, întreruperi în continuitatea procesului de învăţare, părinţii şi profesorii au fost nevoiţi să dezvolte şi alte modalităţi de a susţine cultura unei educaţii care vizează normalitatea pregătirii elevilor, dar şi repere ale excelenţei şi performanţei şcolare, academice. Demersurile alternative la care apelează familiile înseamnă meditaţii individuale sau grupuri de studiu, de pregătire, de asigurare a unor consultaţii şi meditaţii, în diverse forme. Aceste iniţiative se realizează cu respectarea strictă a condiţiilor de igienă şi distanţare fizică, dar cu un puternic şi necesar accent pus pe interacţiunea directă dintre profesori şi elevi şi, în mod deosebit, pe explicaţiile temeinice şi clare ale conţinuturilor, ale informaţiilor ştiinţifice. Este evident faptul că sistemul online, predarea mediată de computer şi ecran au un grad scăzut de eficienţă, fără să acopere toate faţetele comunicării, ale structurării metodice şi pedagogice, ale nevoii de aplicaţii, exerciţii, discuţii pe texte, pe teme de studiu care implică un nivel ridicat de abstracţie sau complexitate.
De asemenea, la nivelul învăţământului preşcolar şi primar, observăm alte soluţii inventive şi necesare, pe fondul contextului epidemiologic actual, cu demersuri creative pe care le adoptă grădiniţele şi şcolile particulare, prin decizia de a constitui grupări/structuri sociale şi educaţionale sub denumirea de „cluburi”. Acestea vin în sprijinul părinţilor şi al copiilor pentru a oferi atât dimensiunea socială, de îngrijire şi supraveghere atentă a copilului, cât şi asigurarea unui serviciu educaţional de calitate. Actualele reconfigurări de contexte educaţionale necesare urmează acest traseu, aceste forme inedite tocmai pentru a nu intra sub interdicţiile impuse de Ministrului Educaţiei şi Cercetării. Cu precizarea că vorbim de regândirea atentă şi dezvoltarea unor strategii educaţionale prudente, trebuie să menţionam că uneori societatea, comunităţile profesionale gândesc soluţii şi forme alternative viabile, acceptabile într-o anume măsură, tocmai pentru a asigura temeiurile unei educaţii consistente, evitând soluţii formale, puţin eficiente, cu riscul unor rezultate modeste pe drumul şcolarităţii copiilor în aceste conjuncturi atipice.
Datele sociologice, analizele detaliate, realizate constant demonstrează că nu şcolile sunt principalele locuri de răspândire a virusului, iar pe acest subiect opinii avizate formulează Robert Jenkins, directorul Departamentului Internaţional pentru Educaţie al UNICEF – „Dovezile arată că şcolile nu sunt factorii principali de transmitere a virusului. Cu toate acestea, suntem martorii unei tendinţe alarmante a guvernelor de a închide din nou şcolile, ca primă măsură de restricţionare, şi nu ca ultim resort. În unele cazuri, şcolile se închid la nivel naţional, în loc de a fi închise în funcţie de comunitate, iar copiii continuă să sufere de pe urma efectelor devastatoare pe care aceste măsuri le au asupra învăţării, asupra sănătăţii lor mintale şi psihice şi asupra siguranţei lor.”
Pe această temă, un alt studiu sociologic recent, care a introdus date din 191 de state, a demonstrat că nu regăsim în comunitate nicio asociere directă între situaţia şcolilor şi rata de infectare cu virusul SARS-CoV-2. În acest sens, în lipsa unor dovezi suficiente care să ateste ipoteza conform căreia şcolile cresc rata de transmitere a virusului, UNICEF realizează demersuri consistente pentru a aduce la cunoştinţa opiniei publice, în mod deosebit la adresa guvernelor statelor, îndemnul de a prioritiza redeschiderea şcolilor, cu asigurarea tuturor măsurilor necesare pentru a crea un cadru optim de siguranţă în unităţile de învăţământ.
Situaţia epidemiologică dificilă, cu implicaţiile ei de natură socială, psihologică şi economică, ne afectează pe fiecare în parte, cu precădere pe cei care sunt constrânşi să îşi desfăşoare activitatea exclusiv în mediul online. Dar, cu toate acestea, acest aspect nu trebuie să ne „întunece” raţiunea şi judecata decizională, generând acţiuni şi măsuri fără temei strategic. Este vital, în aceste vremuri, ca guvernanţii, dar şi opoziţia să abandoneze abordări, declaraţii şi interese pur politicianiste, deplasând accentul spre siguranţa cetăţenilor, în corelaţie deplină cu nivelul şi calitatea învăţării, cu pregătirea elevilor. Chiar şi în timpuri de pandemie rămân valabile cuvintele filosofului grec Diogenes: „Fundaţia oricărui stat este felul în care îşi educă tinerii.”
Rămân adepta deciziilor înţelepte, a preocupării pentru siguranţa şi sănătatea cetăţenilor, pentru asigurarea unui mediu educaţional sigur şi adaptat provocărilor actuale, atât în grădiniţe şi şcoli, cât şi în universităţi. Dar şcoala trebuie să îşi reia cursul în formatul care a asigurat în timp continuitatea învăţării, interferenţa între elevi, studenţi şi profesorii lor, fără a neglija şi alte aspecte ale parcursului educaţional – aspectul formativ, dorinţa de comunicare, de socializare, cultivarea valorilor precum prietenia, colegialitatea, încrederea, ajutorul reciproc, deschiderea spre activităţi ludice, creative, spre proiecte, grupuri de lucru, bucuria studiului, ateliere de dezbatere etc.
Drumul prin labirint, în sens mitic, arhetipal, are un rost al lui, atunci când iniţierea înseamnă interogaţie, cunoaştere, provocare, intersecţii de variante şi soluţii, experienţe cognitive, estetice, artistice, emoţionale... Când drumul este doar o rătăcire fără sens, o derivă şi un şir de experimente nefericite, atunci labirintul, ca spaţiu al necunoscutului, poate înghiţi definitiv pe cei rătăciţi.
|
