|
primită de la domnul deputat Vasile Toma (Grupul parlamentar al PSD)
Scrisoare deschisă adresată unui ministru vremelnic al Sănătăţii:
Unicul lucru pe care îl puteţi face pentru sănătatea românească!
Stimate domnule Vlad Voiculescu, momentan ministru al Sănătăţii,
Mă adresez astăzi dumneavoastră în calitate de cetăţean român, de utilizator al sistemului de sănătate public, de contribuabil. Un cetăţean român care, la rândul său, prin dreptul de vot al românilor şi jurământul depus, reprezintă în Forul Legislativ al ţării milioane de cetăţeni români utilizatori ai sistemului de sănătate public şi contribuabili.
Ce faceţi, domnule ministru Vlad Voiculescu, şi, mai ales, cum vă simţiţi când vă uitaţi în oglindă?
Vă este bine? Sunteţi mulţumit de dumneavoastră? (Mai) aveţi respect şi stimă de sine?
Vă mai puteţi uita în ochii celor pe care, înainte, ziceaţi că îi reprezentaţi şi pentru care militaţi atât de acerb?
A fost teatru, un mijloc facil de transport către funcţia ţintită şi privilegiile sale sau, pur şi simplu, v-aţi supraestimat?
Care mai este adevărul dumneavoastră, domnule momentan ministru Vlad Voiculescu?
Și care este adevăratul Vlad Voiculescu? Consider că avem dreptul să ştim.
Sunteţi direct răspunzător de unul dintre domeniile vitale ale statului român, al oricărui stat pentru care sănătatea şi starea de bine ale fiecărui cetăţean în parte şi ale tuturor împreună sunt priorităţi, nu opţiuni. Cred că sunteţi conştient de asta. Măcar atât lucru să fi învăţat de când eraţi militant şi ofereaţi sfătos lecţii. Însă, domnule momentan şi vremelnic ministru Voiculescu, vine un moment în care până şi cel mai mare lup moralist îşi arată adevărata faţă şi trebuie să răspundă. Iar momentul dumneavoastră este acum şi aici. Știu şi ştim cu toţii că asumarea nu este unul dintre punctele dumneavoastră forte, însă faceţi un efort şi, măcar din minimum respect pentru românii în ochii cărora nu vă mai puteţi uita, răspundeţi.
Cum puteţi accepta, domnule ministru, ca Sănătatea să aibă pentru acest an un buget cu 11% mai mic decât anul trecut în condiţiile în care România are cel mai mic buget alocat Sănătăţii din U.E.? În condiţiile în care spitalele ard, iar pacienţii mor cu zile? În condiţiile în care ştiţi sau cel puţin declaraţi că ştiţi atât de bine toate nevoile şi problemele cu care se confruntă sistemul sanitar?!
Ca să nu mai vorbesc de pandemie. De necesarul de investiţii. De dezvoltare. De încrederea din ce în ce mai mică a românilor în sistemul sanitar.
Cum puteţi, domnule ministru, să tăceţi mâlc, să întoarceţi spatele şi să nu luaţi nicio măsură în timp ce spitalele, una din sursele cele mai mari de siguranţă, au devenit un pericol?
Chiar atât de mult şi de puţin în acelaşi timp sunteţi capabil să faceţi doar de dragul unui titlu?
Știţi, domnule ministru, pentru că se pare că vă place foarte mult această titulatură, însă mult mai puţin şi responsabilitatea care revine odată cu ea, a folosi expresii de genul “trebuie”, “o să…”, “nu sunt ministru de multă vreme”, “greaua moştenire” nu reprezintă nici scuză, nici justificare.
Totul este cât se poate de simplu şi de cinstit, domnule Voiculescu. Numai să vreţi asta.
Dacă simţiţi nevoia să vă ascundeţi în spatele unor scuze şi justificări ridicole, locul dumneavoastră este oriunde altundeva numai în Ministerul Sănătăţii nu. Și, de preferat, în nicio poziţie care implică asumare, curaj, determinare, hotărâre, muncă, acţiuni. Nu confundaţi rolul de speaker cu cel de manager.
De când sunteţi ministru, aveţi deja suficient de mult timp şi suficient de multe erori fatale la activ pentru care nu doar că nu aţi răspuns, ci nici măcar nu aţi ridicat un deget.
Iar ultima dovadă este acest buget alocat Sănătăţii. Pentru că, domnule Voiculescu, nu trebuie să mai moară oameni în faţa dumneavoastră ca să înţelegeţi şi dumneavoastră că între incendiul de la Matei Balş şi acest buget cinic şi inuman alocat Sănătăţii nu este absolut nicio diferenţă!
Vreţi cu adevărat ca Sănătatea românească să capete siguranţă şi să se dezvolte?
Vreţi reformă în Sănătate?
Vreţi ca românii să nu mai moară cu zile?
Plecaţi. Este singurul gest decent, responsabil şi uman pe care îl (mai) puteţi face!
|
