|
primită de la domnul deputat Dumitru Coarnă (Grupul parlamentar al PSD)
Istoria se repetă. Politizarea justiţiei, o palmă pe faţa democraţiei secolului XXI. Desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie (SIIJ), la un pas de înfăptuire.
„Patru caracteristici corespund judecătorului: ascultă politicos, răspunde cu înţelepciune, cântăreşte cu prudenţă şi decide imparţial”-Socrate
Dar cum să decidă imparţial când însăşi independenţa justiţiei este astăzi în pericol, când votăm iresponsabil pentru suprimarea garanţiilor unui act de justiţie corect fără să analizăm impactul unei astfel de reglementări asupra sistemului judiciar şi, nu în ultimul rând, asupra cetăţeanului, beneficiarul direct al actului de justiţie.
Soarta şefilor DNA, DIICOT şi Parchetului General a pendulat mereu între CSM şi propunerile ministrului Justiţiei, cu preşedintele în rol de semnatar final al deciziei, cu mai multă sau mai puţină putere de decizie.
În forma iniţială a Legii 303/2004 privind statutul magistraţilor, procurorii şefi erau propuşi de CSM, la recomandarea ministrului Justiţiei, numirea stând în mâna preşedintelui.
În 2005, surpriză, s-a modificat legea, introducând sistemul „politizat” prin care propunerea şefilor de mari parchete a fost trecută de la CSM la ministrul Justiţiei, la CSM rămânând doar un aviz consultativ. Preşedintele avea şi atunci ultimul cuvânt, dar a primit în plus prerogativa de a refuza motivat şi public propunerea de mai multe ori. Procedura aceasta de numire a procurorilor şefi din Parchetul General, DNA şi DIICOT, i se datorează unui ministru al Justiţiei foarte bine orientat, care favorizând partidul din care făcea parte a dispus politizarea Parchetului General şi a celor două secţii din cadrul acestuia, astfel încât cine deţine puterea politică să deţină controlul şi asupra puterii judecătoreşti. Astfel s-a realizat mutarea centrului de putere la ministrul Justiţiei, în cadrul procedurii de numire a procurorilor şefi, metodă care la vremea respectivă, în 2005 era la modă şi servea intereselor politice ale Puterii.
În 2018 s-a modificat echilibrul de puteri din procedură: preşedintele României mai poate respinge o singură dată şi motivând public propunerea venită de la ministrul Justiţiei, cu avizul consultativ al CSM, ceea ce afirmă rolul decisiv al ministrului Justiţiei. În plus, s-a introdus în lege o procedură explicită de selecţie a procurorilor şefi: un interviu în care candidaţii susţin un proiect de management al parchetului, iar pentru transparenţă, interviurile candidaţilor sunt transmise în direct pe pagina de internet a ministerului Justiţiei şi sunt arhivate public pentru a putea fi văzute oricând.
Procedura de numire a procurorilor şefi ai marilor unităţi de parchet DNA, DIICOT şi Parchetul General a fost modificată prin înfiinţarea SIIJ menită să asigure independenţa justiţiei şi reducerea factorul politic din ecuaţie.
În esenţă ceea ce se doreşte prin desfiinţarea SIIJ este ca în procedura numirii şefilor DNA, DIICOT sau Parchetului General, ministrul Justiţiei, un personaj numit politic, să aibă cuvântul decisiv: el propune numele în urma unei proceduri de concurs pe care îl prezidează, poate ţine cont sau nu de avizul secţiei de procurori a CSM, iar preşedintele României poate să refuze o singură dată propunerea, motivând public refuzul său.
Prin adoptarea legii privind desfiinţarea SIIJ se urmăreşte întoarcerea la primitivismul perioadei de dinainte de 2018, în care Justiţia era aservită D.N.A. -ului iar D.N.A.-ul dădea raportul preşedintelui. În viziunea mea, politicul nu trebuie implicat în numirea procurorilor, aceasta răspundere trebuie restituită titularului de drept al acesteia: Consiliul Superior al Magistraturii.
Am votat împotriva desfiinţării SIIJ, susţin independenţa justiţiei şi lupt pentru depolitizarea acesteia, pentru ca cetăţeanul să-şi vadă respectate drepturile fundamentale iar judecătorul să beneficieze de garanţiile necesare realizării un act de justiţie corect.
|
