|
primită de la doamna deputat Alexandra Presură (Grupul parlamentar al PSD)
Degringolada învăţământului românesc continuă
În declaraţia politică depusă săptămâna aceasta, Alexandra Presură, deputat PSD, a arătat: „La un an de la prima zi în care şcolile din România s-au închis, degringolada din învăţământ continuă. Practic, elevii dezavantajaţi au pierdut foarte multe săptămâni de şcoală, care nu vor putea fi niciodată recuperate cu adevărat.”
Pandemia şi lipsa de măsuri ale guvernelor de dreapta au adus învăţământul românesc pe marginea prăpastiei. La un an de la prima zi în care şcolile din România s-au închis continuă degringolada din învăţământ. În consens cu declaraţia fostului ministru de Finanţe şi actualului prim-ministru, acelaşi Florin Cîţu, cum că educaţia nu reprezintă o prioritate a guvernării PNL, lipsa unei gestiuni adecvate a problemelor cauzate de pandemie a condus la o deteriorare fără precedent a calităţii învăţământului, cu repercusiuni nebănuite asupra viitorului ţării.
Elevii dezavantajaţi, din mediul rural, au pierdut foarte multe săptămâni de şcoală care nu vor putea fi niciodată recuperate cu adevărat. Aceşti tineri vor intra în viaţă şi pe piaţa muncii cu marele handicap al lipsei de cunoştinţe generale şi competenţe.
Aproape o treime din absolvenţii de clasa a VIII-a din comunităţile defavorizate nu s-au prezentat anul trecut la examenul de evaluare naţională. Anul acesta, s-ar putea ca acest procent să fie mult mai mare.
Deşi situaţia este cunoscută, mă întreb de ce Guvernul şi Ministerul Educaţiei nu iau măsuri urgente pentru sprijinirea familiilor defavorizate şi pentru elevii din mediul rural?
Răspunsul mi-l dau singură: pentru că aceştia sunt indiferenţi la nevoile cetăţenilor şi la problemele reale din societate. Altfel nu se explică de ce măşti pentru persoanele defavorizate nu au fost date sau de ce încă nu s-a găsit o soluţie pentru plata transportului elevilor. Ca o glumă amară, salariile profesorilor au fost îngheţate. Probabil ca „premiu” pentru eforturile suplimentare ale acestora de a menţine învăţământul în viaţă.
Acum, în ceasul al 12-lea, nu există o politică de răspuns la pandemie. Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei continuă să discute în contradictoriu despre cum să se desfăşoare învăţământul; s-a ajuns să nu se ştie dacă se poartă sau nu se poartă mască la orele de sport, dar niciunul dintre conducători nu vede că tabletele promise nici acum nu au fost distribuite în totalitate, că sunt numeroase familii care nu pot să cumpere pentru copii măşti, că sunt zone în care şcolile ba sunt deschise, ba închise de la o zi la alta. Și degringolada nu s-a oprit: dintre cele peste un milion de teste cumpărate pentru elevi şi profesori, doar 1% au fost utilizate.
Una din ultimele măsuri, respectiv aceea de a nu se mai da teze, suspendă de fapt singura modalitate corectă de verificare a pregătirii elevilor. Motivaţia e hilară, cum că un milion de elevi fac orele în sistem online, ca şi cum ei ar fi vinovaţi că nu merg la şcoală. Un învăţământ de calitate nu se poate face doar online, fără teze şi prezenţă în clasă. Nu există nicio preocupare pentru stabilirea unui program de învăţare care să prevină infectarea dar să respecte şi rigorile şcolare. Din contră, se introduce vacanţa prelungită, adică tot lipsă de pregătire.
Ca urmare a neglijării educaţiei copiilor în ultimii doi ani, aceştia vor deveni în viitor defavorizaţii societăţii.
Pentru PSD, accesul la educaţie înseamnă combinarea celor două metode care conferă calitate şi modernitate: informatizare şi digitalizare pe de o parte, şi sprijin pentru prezenţa elevilor în clasă, în condiţii de siguranţă sanitară, pe de altă parte.
Informatizarea nu înseamnă doar câteva tablete, rămase şi acum prin depozite, ci conceperea unor programe naţionale, viabile şi post-pandemie, precum cele propuse de PSD.
De aceea, se naşte întrebarea legitimă: există oare o strategie a Ministerului Educaţiei Naţionale de revenire a educaţiei măcar la nivelul calitativ de dinainte de pandemie pentru următorul an şcolar, când singurele resurse utilizabile vor fi tot cele naţionale?
|
