|
primită de la domnul deputat Vasile Cîtea (Grupul parlamentar al PSD)
„Asistăm neputincioşi la suferinţe umane, la pacienţi trataţi în unităţi sanitar mobile insalubre, la oameni asfixiaţi de guri de oxigen şi la demisii neargumentate”
În România se moare cu măşti de oxigen pe faţă, în România se moare pe paturi de spital, sub supravegherea medicilor, în România moartea vine dintr-o proastă gestionare guvernamentală, în România halatele albe ale medicilor se pătează cu sângele incompetent al miniştrilor care conduc ţara cu termene de valabilitate.
Asistăm neputincioşi la suferinţe umane, la pacienţi trataţi în unităţi sanitare mobile insalubre, la medici acuzaţi de malpraxis, deşi fac tot ce le stă în puţinţă, la oameni asfixiaţi de guri de oxigen şi la demisii neargumentate...sau poate jocuri meschine, echivalentele loteriei de vieţi.
În fiecare judeţ din România, cadrele medicale se plâng de absenţa paturilor ATI, paturile ATI COVID rămân doar cu numele. Auzim şi vedem că pacienţii care ajung la urgenţe fie aduşi cu Ambulanţa, fie pe picioarele lor ajung să fie trataţi în Unitatea de Primiri Urgenţe.
Am asistat şi la proteste dezlănţuite în care protestatarii au sărit chiar la personalul medical numindu-i „criminali”.
Asistăm la un spectacol grotesc regizat de un guvern habarnist. Scenariştii care scriu scenariile nu sunt aceeaşi şi nu există o continuitate. Interimatul ajunge să fie considerat o meserie. Demitem miniştri şi amplificăm nestarea populaţiei. Oamenii se tem sa ceară, să ajungă la medic sau să se documenteze de banale răceli.
Măştile de protecţie nu doar ne protejează de virus, ci ne constrâng să ne punem lacătul pe gură. În fiecare lună din ultimul an ieşea la suprafaţă o neregulă din sistemul de sănătate, dar şi o numire politică. Nepotismul liberal ajunge sa fie confundat cu o rudenie de gradul I.
Incendii, bani irosiţi, orgolii distrugătoare de vieţi şi familii îndurerate. Asta scrie în subsolul oricărui om care îşi scrie propria poveste.
„Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.
De ce nu încetaţi
Acest cumplit război?
De ce vă gândiţi
Numai la voi?”
Valeriu Sterian - Vino, Doamne!
|
