|
primită de la domnul deputat Cristian-Paul Ichim (Grupul parlamentar al Alianţei USR PLUS)
Calitatea aerului nu este doar o provocare privind protecţia mediului, ci o
problemă de sănătate care ne afectează pe noi toţi
Conform unei statistici realizate în anul 2020 de Agenţia Europeană a Mediului anual, 29.230 de români mor din cauza bolilor provocate de poluare. Totodată, ţara noastră se află pe locul 7 la nivel european în ceea ce priveşte numărul deceselor premature cauzate de poluare la mia de locuitori.
Ce ştim cu certitudine este că avem un cadru legal, deşi perfectibil, destul de coerent în privinţa protecţiei mediului din această perspectivă a calităţii aerului. Și aici, ca în multe alte aspecte ale vieţii publice stăm foarte prost la implementare.
În prezent, România are în vigoare 12 proceduri de infrigement din partea Comisiei Europene la capitole precum: monitorizarea calităţii aerului, elaborarea politicilor publice locale de îmbunătăţire a calităţii aerului, informarea şi conştientizarea populaţiei privind riscurile la care se expun din cauza poluării.
Restricţiile impuse în pandemie, în primăvara anului 2020, au îmbunătăţit în mare măsură calitatea aerul. După relaxarea măsurilor însă, poluarea a revenit, iar în unele oraşe situaţia actuală este mai gravă decât înainte de pandemie.
Organizaţia neguvernamentală Observatorul Român de Sănătate a analizat activitatea autorităţilor locale din cele mai mari cincisprezece oraşe româneşti şi acţiunile concrete întreprinse de acestea pentru a reduce poluarea aerului în ultimii 2 ani.
Ce a rezultat în urma acestei analize nu este surprinzător ci doar dezamăgitor: niciuna dintre marile primării din România nu a reuşit să acumuleze măcar jumătate din scorul maxim posibil acordat pentru acţiunile împotriva poluării. Niciunul dintre oraşe nu a organizat campanii de informare şi conştientizare a cetăţenilor cu privire la importanţa calităţii aerului şi efectele nocive ale poluării. Doar 7 din cele 15 oraşe au o mapare a marilor poluatori industriali şi în numai 10 dintre aceste oraşe există cel puţin o staţie de monitorizare a calităţii aerului.
Sursele poluării sunt multiple: arderea a tone de gunoaie, trafic aglomerat şi maşinile cu motor diesel, şantiere, reţeaua de transport public care operează cu maşini vechi şi multe altele. Dar toate aceasta sunt deja informaţii cunoscute în spaţiul public de ani de zile.
Și în acest domeniu, ca în multe altele din nefericire, intervenţiile obligatorii ale statului au fost suplinite de organizaţiile neguvernamentale. Cu resurse puţine şi foarte mult efort, aceştia au pus pe masa guvernanţilor de foarte mult timp soluţii concrete: încurajarea utilizării modalităţilor alternative de transport, precum bicicletele sau vehiculele electrice; stabilirea unor zone cu emisii scăzute, unde au acces doar vehicule care respectă standarde ridicate de poluare; scutiri de taxe pentru maşinile care poluează puţin, investirea într-o infrastructură de încărcare pentru maşinile electrice, introducerea în Programul Rabla a unui indicator de mediu.
Și cu toate aceste, liderii politici nu au reuşit să se mobilizeze pentru a lucra împreună pentru a schimba realitatea. Nu vom mai permite ca situaţia să continue în acelaşi fel. Suntem dispuşi să ascultăm experţii din domeniu, să mediem şi să negociem decizii pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea gradului de poluare din ţara noastră.
|
