|
primit de la domnul deputat Ștefan-Iulian Lőrincz (Grupul parlamentar al USR PLUS)
Cât valorează astăzi vieţile oamenilor pentru cei care permit jaful pădurilor? Țara noastră se află astăzi printre ultimele state în Uniunea Europeană la capitolul suprafaţă împădurită. Conform datelor prezentate de Eurostat, pădurile reprezintă doar 29% din teritoriului ţării, cu 10% sub media europeană.
În 2008, deputaţii din Parlamentul României au votat pentru împădurirea a peste 2 milioane de hectare. A trecut un deceniu de la demararea proiectului, iar suprafaţa împădurită a crescut cu doar 0,4% din obiectivul asumat în plen.
O glumă, o ruşine pentru orice politician care şi-a asumat angajamentul pentru împăduriri doar de ochii lumii. Aceasta este adevărata măsură a onestităţii şi seriozităţii politicienilor care trebuiau să şi implementeze ceea ce proclamă în mod demagogic.
Realitatea o vedem cu toţii: tăieri ilegale ale pădurilor, pădurari omorâţi de hoţii de lemne, uciderea animalelor protejate, sub scutul derogărilor.
Rezultatele campaniilor de împădurire: milioane de puieţi „plantaţi” doar pe hârtie, în timp ce milioane de metri cubi de lemn dispar, păduri care cad sub drujba hoţilor de lemn în indiferenţa sau şi mai grav cu complicitatea unor reprezentanţi ai autorităţilor. Parlamentarii români trebuie să înţeleagă că românii s-au săturat de promisiuni mincinoase.
România pierde 3 ha de pădure pe zi din cauza defrişărilor, iar cantitatea lemnului pierdut în ultimele trei decenii depăşeşte cu mult orice limite ale imaginaţiei – 270 de milioane de metri cubi! În acest ritm, dacă nu stopăm urgent acest fenomen, dacă privim impasibili şi nu ne ocupăm serios de împăduriri, România rămâne fără păduri.
Anul trecut, prin propunerea USR privind înfiinţarea DNA-ului pădurilor, se putea face un pas în direcţia bună. Decizia Guvernului de a ataca legea la Curtea Constituţională nu a făcut altceva decât să lase în continuare pădurea la fel de vulnerabilă şi fără protecţie în faţa hoţilor de lemn.
În ultimii ani se vorbeşte tot mai des şi despre problemele pe care animalele sălbatice le cauzează gospodăriilor sau crescătorilor de animale.Și la acest capitol stăm rău. Noi nu eliminăm cauza: defrişările. Statul român alege să elimine fauna dacă tot nu suntem în stare să protejăm pădurea.
De la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, avem fotografia unui bilanţ sumbru pentru ultimii 3 ani: au fost ucişi 138 de urşi bruni, 43 de decizii pentru mutarea urşilor într-un alt habitat. În privinţa relocărilor, doar 13 au fost duse la bun sfârşit (30%).
Problemele cauzate de animalele sălbatice derivă din faptul că majoritatea politicienilor refuză să facă conexiunea între cauză şi efect. Cauza: distrugerea pădurilor. Însă, aceiaşi politicieni decid că animalele sălbatice sunt un pericol care trebuie „extras”. Un cuvânt folosit în mod cinic, pentru a induce în eroare opinia publică. Animal „extras” însemnând uciderea acestuia.
Parlamentul nu are nicio scuză. Legislativul poate opri distrugerea pădurilor şi a faunei sălbatice. Sau poate alege să fie în continuare complice, prin indiferenţă şi inventat scuze, pentru lipsa de voinţă politică în rezolvarea urgentă a acestor probleme.
Este momentul să reflectăm cu toţii asupra a ceea ce am putea face fiecare dintre noi pentru a proteja natura. Defrişările, vânătoarea de trofee trebuie să înceteze în România. Iar dacă asta nu se va întâmpla cât mai repede, vinovaţii suntem noi, parlamentarii.
Soluţii există. Dacă ele nu devin legi şi nu punem în practică măsuri pentru a opri dezastrul, cei care se opun trebuie să îşi asume în mod clar această ticăloşie.
Este responsabilitatea noastră, a fiecărui parlamentar.
|
