|
primit de la preşedintele Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, domnul deputat Mihai Weber (Grupul parlamentar al PSD)
”Doar o legislaţie coerentă şi aplicabilă poate salva patrimoniul românesc subacvatic”
Elaborarea unor norme interne clare şi crearea unei entităţi responsabile de punerea în aplicare a acestora sunt principalele priorităţi care au rezultat în urma dezbaterii privind patrimoniul cultural subacvatic din România, organizată de Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO.
Prin Legea nr. 99/2007, România a aderat la Convenţia UNESCO 2001 privind protejarea patrimoniului cultural subacvatic, care se aplică în apele teritoriale şi în toate apele interioare, dar prevederile convenţiei UNESCO încă nu se regăsesc în legislaţia internă.
Din discuţiile cu specialiştii, cu reprezentanţi ai ministerelor, ai autorităţilor locale şi instituţiilor publice, ai mediului academic şi a celui neguvernamental, s-au stabilit o serie de obiective, pentru ca România să respecte prevederile forului internaţional. Doar o legislaţie coerentă poate salva patrimoniul românesc subacvatic şi de aceea se impun norme privind autorizarea intervenţiilor asupra acestuia, crearea unui punct de contact naţional al Convenţiei 2001, cu rol tehnic, responsabil de colectarea datelor referitoare la patrimoniului subacvatic. Membrii Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO vor face demersurile necesare pentru completarea şi modificarea legislaţiei, astfel încât aceasta să fie aplicabilă şi armonizată.
În România se impune, de asemenea, inventarierea şi evidenţa zonelor purtătoare de vestigii, protejarea acestora şi diferenţierea de zonele de exploatare economică. Este nevoie de un Program Naţional de Cercetare a patrimoniului subacvatic şi de crearea unei catedre universitare de specialitate, pentru formarea specialiştilor. O colaborare eficientă cu Ministerul de Interne, reprezentat de Garda de Coastă, poate diminua fenomenul braconajului arheologic, iar rezolvarea problemei scafandrilor arheologi reprezintă, de asemenea, o prioritate a momentului.
Specialiştii estimează că zona Tulcea-Constanţa deţine cel mai bogat patrimoniu subacvatic din România, iar dezvoltarea durabilă a zonei Deltei Dunării se poate realiza inclusiv prin utilizarea acestei importante resurse. Delta Dunării rămâne o destinaţie unică în Europa, cu un potenţial ştiinţific şi turistic inegalabil, a cărei valoare a fost recunoscută de UNESCO încă de acum 30 de ani. De altfel, dezvoltarea durabilă a arealului Deltei Dunării a constituit subiectul dezbaterii organizate de comisie cu ocazia Zilei Internaţionale a Biodiversităţii.
Principalele concluzii au fost că orice proiect de management al Deltei Dunării trebuie să ia în considerare patrimoniul cultural, material şi imaterial existent, să asigure un echilibru între protejarea mediului, a biodiversităţii şi viaţa oamenilor din interiorul comunităţilor, iar legislaţia existentă să răspundă tendinţelor şi preocupărilor europene privind biodiversitatea.
|
