|
primită de la domnul deputat Vasilică Toma (Grupul parlamentar al PSD)
Don Cîţu, bugetul de stat, primarii penelişti şi roabele de şampanie
Ieri, la Palatul Victoria, s-a desfăşurat o scenă ruptă parcă din Naşul. Într-o instituţie publică a României la a cărei finanţare contribuie toţi românii, Florin Cîţu, actualul premier din facţiunea PNL, a chemat la sărutat inelul şi securizarea poziţiei sale primarii penelişti, mânaţi ca oile, în timp ce li se susură pe la urechi cât de mândri şi de recunoscători ar trebui să fie că taman prim-ministrul ţării îşi rupe din preţiosul timp pentru a le acorda atenţie.
Don Cîţu foloseşte bugetul României şi al tuturor românilor ca pe averea proprie din care alocă după bunul plac şi complet discreţionar bani în interesul personal şi de grup.
În timp ce firmele româneşti falimentează pe capete, românii îşi pierd locurile de muncă, pensiile şi alocaţiile sunt o bătaie de joc, în timp ce toate fondurile europene sunt blocate, deşi banii există, în timp ce activele statului dispar pentru a se dilua în afacerile grupurilor agreate, în timp ce totul se prăbuşeşte în jurul său, don Cîţu îşi cumpără funcţii şi putere din banii statului român. Făţiş. Fără niciun scrupul. Fără nicio jenă. Fără nicio teamă.
Ce ar trebui să facă românii, Don Cîţu?
Ce ziceţi? Dacă ne încolonăm cu toţii la Palatul Victoriei, vă sărutăm inelul de Naş, ne înscriem în PNL ca să vă votăm preşedinte, ce ziceţi? Faceţi măcar aşa ceva din ceea ce ar fi trebuit să faceţi din funcţia de premier?
Că înţeleg că v-aţi luat ţară, dumneavoastră şi susţinătorii dumneavoastră userişti. O ţară cu care faceţi fix ce vreţi. Când vreţi şi cum vreţi, indiferent de costuri. Că doar nu e pe banii dumneavoastră, ci pe ai românilor datori să vă plătească şi să vă suporte aroganţele. Ieri, aţi chemat primarii să-i omeniţi de la bugetul de stat. Poate, astăzi, cumpăraţi tot cu banii de la bugetul de stat şi câteva roabe de şampanie din cea mai scumpă. Ca să fie aroganţa completă şi să vă asiguraţi că, dacă ajungeţi preşedintele PNL, aveţi cu ce sărbători. Sau, mai ştie….îneca amarul înfrângerii.
|
