|
primită de la domnul deputat Vasilică Toma (Grupul parlamentar al PSD)
Sărbătorim normalitatea! Schema de sprijin pentru
legumicultorii români - un prim pas. Aşteptăm
planuri şi politici coerente şi debirocratizare!
Ieri, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, a anunţat într-o conferinţă de presă că românii care vor să-şi facă solarii sau depozite de legume vor putea accesa, în următorii 2 ani, 150 de milioane de euro, dintre care 100 de milioane sunt dedicate spaţiilor noi protejate prin intermediul unei submăsuri dedicate legumiculturii din cadrul Măsurii 4.1. O veste pe care atât de mulţi o aşteptau. Însă, o veste pe cât de binevenită, pe cât de izolată. Din păcate!
Nu mai este nicio noutate că, în ciuda tradiţiei şi resurselor sale, agricultura românească se zbate de o vreme să supravieţuiască. Și, ca şi cum nu ar fi fost suficiente condiţiile meteorologice extreme, nici guvernanţii actuali nu au creat până acum vreun plan coerent de susţinere.
În condiţiile în care politica europeană de susţinere a agriculturii moderne beneficiază de fonduri consistente. În condiţiile în care toţi actorii implicaţi în lanţul agricol reprezintă esenţa cea mai profundă a economiei româneşti, dar care, din nefericire, se confruntă nu doar cu numeroase problemele, ci şi cu piedici şi limitări de natură instituţional-administrativă.
Se tot vorbeşte despre patriotism ca manifestare a susţinerii producătorilor locali şi despre importanţa acestora, însă măsurile efective care să producă rezultate întârzie să apară. Faptul că apar scheme de ajutor în sectorul agricol este îmbucurător, însă, cred că toată lumea aşteaptă ca ele să nu se rezume la măsuri sporadice, fără continuitate, asemenea unor picături într-un ocean.
Pentru ca agricultura românească şi toţi cei implicaţi să beneficieze de acea sustenabilitate care să îi ajute să depăşească faza de supravieţuire şi să poată crea cu adevărat premisele de dezvoltare, îi atrag atenţia domnului ministru Oros că Politica Agricolă Comună este o oportunitate pe care nu are voie să o irosească.
Numai aşa, putem să depăşim etapa în care salutăm ca mari realizări normalitatea şi actele fireşti de responsabilitate guvernamentală. Doar aşa, putem afirma că susţinem real agricultura României şi pe toţi reprezentanţii ei.
Suntem într-un punct în care putem şi trebuie să exploatăm avantajele care ne sunt puse la dispoziţie.
Importanţa economică a agriculturii este una indubitabilă. La fel cum este şi absoluta necesitate a modernizării şi alinierii sale la schimbările şi tendinţele de pe plan european şi mondial. Să nu uite domnul ministru Oros că recomandările Comisiei Europene adresate statelor membre în ceea ce priveşte planurile strategice PAC includ obiectivul atingerii până în 2030 a unui procent de 25 % de suprafaţă agricolă dedicată agriculturii ecologice. Statele membre trebuie să stabilească valori naţionale pentru îndeplinirea acestui obiectiv în planurile lor PAC, urmând ca, ulterior, având în vedere condiţiile şi nevoile locale, fiecare stat membru să explice şi modul în care intenţionează să atingă acest obiectiv cu ajutorul instrumentelor PAC.
Planul de acţiune al Comisiei Europene pentru dezvoltarea producţiei ecologice şi care este în conformitate cu Pactul Verde european, cu strategia „De la fermă la consumator” şi cu Strategia privind biodiversitatea propune 23 de măsuri structurate în jurul a 3 axe principale: stimularea consumului de produse ecologice, sporirea producţiei şi îmbunătăţirea în continuare a sustenabilităţii sectorului pentru asigurarea creşterii sale echilibrate.
În acest moment, potrivit opiniilor specialiştilor, ţara noastră se află în primii ani de conversie la agricultura ecologică. Cu toate că sectorul agricol românesc este unul setat pe micile gospodării şi ferme, se constată că agricultura ecologică reprezintă numai 2,9% din suprafaţa agricolă a României. O valoare care o plasează pe poziţia 5 din topul statelor cu cele mai mici valori raportate la acest aspect. Ori, în cazul în care ţara noastră ar aplica planul CE, ar putea beneficia de circa 3 milioane de hectare pregătite pentru agricultura bio.
În plus, un alt pas la fel de important pentru susţinerea - reală!! - a agriculturii este elaborarea de urgenţă a unei politici esenţiale care în prezent lipseşte. Și anume, procesul de debirocratizare în tot ceea ce priveşte relaţia producătorului român cu instituţiile statului, în aşa fel încât să îi permită acestuia dezvoltarea de care are nevoie pe toate planurile şi în toate formele. În definitiv, vorbim de o categorie extrem de importantă şi de un sector care, fără nicio exagerare, este parte din securitatea noastră naţională.
Vorbele sunt frumoase, însă, dincolo de ele, agricultorii români au nevoie ca ele să devină realitate. Au nevoie de o guvernanţă utilă, practică. Una care să le fie partener continuu, nu existent doar atunci când este convenabil ca imagine pentru guvernanţi.
|
