|
primită de la preşedintele Comisiei pentru învăţământ, doamna deputat Natalia-Elena Intotero (Grupul parlamentar al PSD)
La începutul acestui an, datele oficiale privind numărul elevilor care nu pot participa la şcoala online arătau că 237 de mii nu au acces la internet, iar 287 de mii nu au echipamente IT. Pentru aceştia, Guvernul a achiziţionat în decursul anului 2020 „celebrele 250 de mii de tablete”, care nici până astăzi nu au ajuns la mulţi elevi.
Însă, situaţia raportată de Guvernul României privind numărul elevilor lipsiţi de mijloace de comunicare Smart, respectiv de acces la internet pe toată perioada şcolii online, nu a fost cea reală. Potrivit unui studiu publicat de IRES, numărul lor a fost cu mult mai mare. De 3 ori numărul declarat iniţial de ministrul Educaţiei, însemnând 900 de mii de copii care au fost îngrădiţi de la un drept constituţional garantat, cel la educaţie!
„Vrem la şcoală, nu acasă!” - este un apel ferm făcut preşedintelui României, prim-ministrului, ministrului Educaţiei şi întregului aparat executiv de reprezentaţii asociaţiilor de elevi şi studenţi din ţară de cei peste 88% dintre părinţi care vor ca tinerii lor sa înveţe din bănci. Amintim aici şi cele peste 150 de memorii transmise doar în ultima săptămână Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor, majoritatea semnate de părinţi. În acestea, românii au scris negru pe alb că doresc învăţământ tradiţional pentru copiii României, fiind în asentiment cu sute de mii de alţi români.
Cererea lor trebuie auzită şi respectată! În acest sens, deputatul PSD Natalia-Elena Intotero, preşedintele Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor a transmis în această dimineaţă preşedintelui României şi oficialilor guvernamentali scrisoarea deschisă anexată.
SCRISOARE DESCHISĂ PRIVIND
SITUAȚIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC
Către: Administraţia Prezidenţială
Guvernul României
În atenţia: Klaus-Werner IOHANNIS – Preşedintele României
Florin-Vasile CÎȚU – Prim-Ministru
Sorin CÎMPEANU – Ministrul Educaţiei
7 septembrie 2021
Vă invit la un exerciţiu de imaginaţie. Nu sunteţi preşedinte, şi nici membri ai Guvernului României. Fiecare dintre domniile voastre are mai mulţi copii, iar împreună cu familia aveţi domiciliul în zona rurală, într-o comună românească normală. Contează mai puţin dacă este în Transilvania, Moldova sau Oltenia.
Casa în care locuiţi, în care stă neamul vostru de sute de ani, este la marginea comunei, într-un deal retras. De acolo, copiii ajung cu greu la şcoală, mergând aproximativ 35 de minute pe jos, inclusiv iarna, până să ajungă la microbuzul şcolar care îi duce la unitatea de învăţământ unde sunt înscrişi. De asemenea, conexiunea la internet din zona casei este dificilă, unicul punct de conectare fiind la 500 de metri de locuinţă, spre drum.
Dintr-o dată, şcolile se închid. Copiii voştri nu mai pot merge la şcoală şi pierd contactul cu prietenii lor, dar şi cu învăţământul. Încercaţi, la început, să învăţaţi împreună cu ei, dar vă daţi seama că nu aveţi manuale la toate materiile pentru că erau puţine cărţi la şcoală şi, de obicei, se împărţeau între mai mulţi elevi.
Urmăriţi la televizor, chiar dacă nu se vede aşa bine, cum se discută despre şcoala online. „Ce-i aia?” întrebaţi, iar unul dintre copii vă răspunde: este şcoala pe internet. Acel internet la care familia nu are conexiune. Este iarnă, iar copiii nu pot sta să înveţe afară, contectaţi pe telefoane din unicul punct de legătură online din zonă. Este greu, dar e bine că sunteţi împreună. Între timp, politicienii de la televizor şi radio promit tablete şi tot felul de tehnologii pentru români, dar acestea nu ajung niciodată.
Cu timpul, pandemia se retrage şi vine vara. Copiii îşi reiau din activităţi şi se bucură că pot să se întâlnească cu prietenii din sat, fără restricţii! Viaţa merge înainte. Însă, copiii nu au învăţat nimic timp de un an. Spun că le este dor de şcoală, că abia aşteaptă să vină luna septembrie. Apoi, apar din nou discuţii despre pandemie, iar întrebarea din nou aceeaşi: „oare cum vor termina copiii noştri şcoala?”. La televizor, vedeţi oameni în costume care spun că există din nou posibilitatea ca şcolile să fie închise, deşi şcoala încă nici nu a început. Haos. Demisii în guvern şi certuri între oameni care păreau să fie din aceeaşi echipă. Nu ştiţi exact ce înseamnă pentru că nu urmăriţi politica la nivel naţional. Ce se întâmplă?
Stimate domnule Preşedinte, stimaţi membri ai guvernului, aceasta este situaţia în care se regăsesc astăzi foarte multe familii din România. În ultimele zile, oamenii privesc cu îngrijorare toate declaraţiile şi toate scandalurile guvernamentale care periclitează liniştea. Vă spun, nici bine nu a început activitatea parlamentară, că la Comisia pentru învăţământ din Camera Deputaţilor s-au primit peste 150 de memorii semnate de părinţi din întreaga ţară, în care se scrie negru pe alb că îşi doresc ca şcoala să înceapă şi să se termine în sălile de clasă. Este o îngrijorare reală pe care ar fi bine să nu o ignoraţi. Țara noastră nu îşi permite să piardă tineri!
Cum se poate, la aproape doi ani de la declanşarea pandemiei, să nu existe soluţii pentru menţinerea şcolilor deschise în pofida ameninţării unui nou val pandemic? Este inacceptabil modul în care deja pregătiţi terenul, cu diverse declaraţii publice, pentru închiderea şcolilor. Dascălii şi elevii şi-au pierdut toată motivaţia şi entuziamul atunci când văd că voi deja aţi capitulat în faţa virusului, marginalizând din nou educaţia.
La începutul lunii iulie, domnule preşedinte, am fost la întâlnirea pe care aţi organizat-o la Palatul Cotroceni. Aţi dorit să discutăm despre proiectul „România Educată”, asigurându-ne că veţi consulta în continuare toţi actorii. Nu s-a întâmplat, dar aceasta este altă discuţie. Atunci, de faţă cu toţi invitaţii, v-am întrebat dacă în noul an şcolar vă veţi implica în calitate de mediator constituţional pentru menţinerea şcolilor deschise. Răspunsul îl vom afla în perioada următoare.
Copiii trebuie se rămână în clasă şi să înveţe în colectiv. Asta cred profesorii, elevii şi cei peste 88% dintre părinţi care nu se vor lăsa până când copiii lor nu se vor bucura de educaţia de alta dată. Continuând în aceeaşi notă în care am început această expunere, refuz să cred că în hainele simple ale unui părinte aţi acţiona aşa cum o faceţi acum.
|
