|
primită de la domnul deputat Ervin Molnar (Grupul parlamentar al PNL)
Învăţăturile marelui Eminescu, mai actuale ca oricând!
Dincolo de faptul că a fost cel mai mare poet al ţării noastre, marele Mihai Eminescu, de la naşterea căruia se împlinesc astăzi 172 de ani, a fost şi un om politic cu atitudini de prim-rang al acelor vremuri.
Nucleul principal al activităţii de jurnalist politic a lui Mihai Eminescu s-a desfăşurat timp de şase ani în perioada (1877-1883), la cotidianul „Timpul”, oficial al Partidului Conservator, unde în 1880 şi 1881 a fost redactor şef. Ocazional, Eminescu a colaborat cu articole politice sau pe teme culturale şi la alte reviste sau gazete ale epocii, în perioada 1870-1877, publicând în Albina, Familia lui Iosif Vulcan, Federaţiunea, Convorbiri literare, Curierul de Iaşi.
Convingerile sale erau în linii mari în acord cu cele ale conservatorilor şi în special cu ale fracţiunii junimiste, condusă de Petre Carp şi Titu Maiorescu. Cu toate acestea, în articolele sale, şi-a exprimat adeseori părerile proprii, care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului, ceea ce a provocat proteste şi nemulţumiri din partea unor lideri.
Din cauza implicării sale afective în evenimentele politice şi a conştiinciozităţii sale în îndeplinirea obligaţiilor de redactor, oboseala şi dezamăgirile acumulate în cei şase ani au avut o contribuţie importantă la declanşarea crizei maniaco-depresive din iunie 1883. Într-o scrisoare de atunci, referindu-se la munca repetitivă pe care o făcea în redacţia gazetei „Timpul”, unde trebuia să transforme în ştiri fluxul sosit pe telegraful agenţiei de presă Havas, actualmente Reuters, poetul scria „Bat telegramele Havas, arză-le-ar focul să le arză!". Era perfect conştient că potenţialul său creativ se risipeşte în aceea muncă intelectuală de natură inferioară, el fiind obligat să îşi asigure existenţa şi să întrerupă şantierul său spiritual, fiind complet lipsit de resurse materiale şi neprimind niciun fel de susţinere din partea statului român.
Perioada istorică în care Eminescu şi-a desfăşurat activitatea este cea a domniei regelui Carol I, supranumit „Întemeietorul”, pe care radicalul Eminescu îl poreclea „îngăduitorul”, pentru a-şi exprima rezerva faţă de politica împăciuitoristă cu care regele german încerca să asigure un echilibru politic între toate forţele din cele două mari tabere, conservatoare şi liberală.
În 1877 începe chiar Războiului de Independenţă, prima mare conflagraţie modernă, în care statul român se va alia cu Rusia ţaristă împotriva Imperiului Otoman şi a unei intense ofensive diplomatice purtată pentru recunoaşterea de către puterile europene a independenţei şi a proclamării regatului. Multe dintre părerile pe care le-a exprimat Eminescu despre aceste evenimente şi despre protagoniştii lor nu corespund cu opiniile consacrate ale istoricilor, şi este firesc să se întâmple aşa, din moment ce istoricii au de partea lor avantajul trecerii timpului.
Mihai Eminescu a fost unul dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai timpului său. Clasa politică actuală are încă multe de învăţat de la scrierile sale, în aşa fel încât politicienii să îşi respecte atât convingerile proprii, cât şi cele ale electorilor lor, şi mai puţin cele generale şi conjuncturale ale partidelor politice.
|
