|
primită de la doamna deputat Simina Geanina Daniela Tulbure (Grupul parlamentar al USR)
România la 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană
Dacă în 1859 obiectivul lui Alexandru Ioan Cuza era să clădească statul român modern, azi ne confruntăm cu provocarea dată de criza sanitară, nevoia de accelerare a dezvoltării economice a României şi eficienta gestionare a resurselor la care avem acces făcând parte din Uniunea Europeană.
Un exemplu de actualitate este PNRR, care ne oferă finanţări şi împrumuturi importante. Aceste resurse îi permit României să investească în transportul durabil, în protejarea pădurilor şi a biodiversităţii, în energie, în transformarea digitală sau în educaţie. Reformele şi investiţiile în domenii precum gestionarea apei, gestionarea deşeurilor şi renovarea clădirilor vor fi, de asemenea, sprijinite în principal prin componenta de împrumut.
În primii 10 ani în Uniunea Europeană, România a obţinut un plus de 62 de miliarde de euro la PIB şi a atras 39,9 miliarde de euro. Este adevărat, nivelul de trai al românilor trebuie să mai crească, însă acest lucru ţine mult de ce facem noi în şi pentru ţară. Existenţa unor oportunităţi nu garantează succesul în lipsa implicării şi acţionarii.
Personal, în calitate de cetăţean european am avut numeroase avantaje care m-au ajutat să mă dezvolt profesional şi personal. De exemplu, am finalizat studiile superioare la Universitatea Essex din Marea Britanie, pe atunci încă parte a Uniunii Europene şi tocmai din acest motiv am putut accesa mult mai uşor finanţare pentru plata taxelor de şcolarizare şi trai. Ținând cont că Marea Britanie nu mai face parte din blocul comunitar totul devine mai greoi atât pentru britanici care vor să înveţe sau să lucreze în UE, cât şi invers. De multe ori sesizăm avantajele abia când le pierdem, cum e şi cazul britanicilor. Conform unui sondaj citat de The Guardian, la un an după părăsirea blocului comunitar, peste şase din zece britanici cred că Brexitul nu a produs efectele (pozitive) scontate.
Formarea mea profesională a fost marcată tot de spaţiul european. Am lucrat în cadrul a două instituţii europene: la Banca Europeană de Investiţii din Luxemburg şi în cadrul Parlamentului European, unde am contribuit la integrarea stagiarilor români împreună cu restul naţionalităţilor. Toate aceste experienţe au avut un cost de oportunitate foarte ridicat şi m-au ajutat să am o viziune de ansamblu asupra problemelor economico-sociale, politice şi interculturale.
La nivel naţional, următoarea noastră ţintă e aderarea la Spaţiul Schengen, iar performanţa guvernului pe zona de justiţie şi protejarea statului de drept sunt vitale în acest sens.
Pro europenismul nu înseamnă doar să tânjim după banii Uniunii Europene, înseamnă o credinţă de nezdruncinat în libertate, în valoarea omului în societate, în consolidarea tradiţiilor, obiceiurilor şi istoriei naţionale, celebrând trecutul formator. Prin aderarea la Uniunea Europeană, România a devenit parte a unei familii mai mari, puternice şi performante, am devenit mai mobili, am obţinut mai multă transparenţă administrativă (şi mai e de lucru). Toate aceste chestiuni ne pot sprijini dezvoltarea, spori progresul şi uşura viaţa noastră de zi cu zi ca cetăţeni europeni. Totuşi, atunci când ţi se deschid nişte uşi nu e suficient să stai în tocul uşii, trebuie să acţionezi, să iei decizii şi să fii responsabil. Eu, alături de colegii mei ne asumăm zi de zi să intrăm pe uşile pe care le considerăm potrivite şi să ne asumăm decizii care privesc binele românilor.
|
