|
primită de la domnul deputat Silviu Nicu Macovei (Grupul parlamentar al PSD)
Renaşterea tragică a speranţei româneşti în Ucraina
Am asistat la şedinţa solemnă al plenului Parlamentului când Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei s-a adresat tuturor aleşilor români. Circumstanţele acestui eveniment deosebit sunt, din păcate, tragice: Ucraina a fost invadată cu brutalitate, fără provocare, de către armata Federaţiei Ruse.
Discursul preşedintelui Zelenski s-a încadrat în seria de luări de cuvânt în faţa parlamentelor statelor occidentale în efortul acestuia de a sensibiliza comunitatea internaţională. Sprijinul moral, economic, logistic şi militar al statelor occidentale este vital pentru supravieţuirea Ucrainei ca Stat şi de aceea, Administraţia prezidenţială a ţării vecine depune eforturi diplomatice intense.
Adresându-se direct parlamentarilor români, preşedintele Zelenski, a cerut sprijin din partea ţării noastre, pentru izolarea Rusiei prin blocarea transporturilor (a porturilor, în special!) dinspre Federaţia Rusă. Vedem că tot mai multe ţări europene se alătură pentru blocarea importului de gaze naturale şi petrol din Rusia. Raţiunea acestei cereri este, evident, încercarea de a forţa încetarea ostilităţilor prin constrângere economică.
Volodimir Zelenski a recunoscut faptul că ţara noastră a fost în prima linie a sprijinirii Ucrainei referindu-se la sprijinul extraordinar pe care autorităţile române şi societatea civilă, oamenii obişnuiţi, l-au acordat sutelor de mii de ucraineni care au fugit din calea invaziei ruse. Sufletul uriaş al românilor a sărit în ajutorul celor în nevoie, iar acest fapt reprezintă cea mai bună deschidere spre bazele unei noi relaţii cu Ucraina, una de prietenie şi recunoştinţă faţă de România.
Chiar dacă acum prioritatea zero o reprezintă încetarea ostilităţilor care aduc tot mai multe victime din rândul populaţiei civile, reconstrucţia Ucrainei presupune şi o reaşezare a relaţiilor diplomatice, inclusiv cu ţara noastră. Efortul României, complet necondiţionat, de sprijinire în special a femeilor şi copiilor refugiaţi din calea războiului reprezintă garanţia cea mai bună pentru ca relaţiile între Statul ucrainean şi minoritatea românească de pe teritoriul vecin să fie reconstruite în sensul respectării limbii şi culturii române, a construcţiei de biserici în care se slujeşte în limba română. Românii din Ucraina vor avea o deschidere şi o libertate de manifestare a identităţii naţionale cum nu au mai avut de foarte multe decenii. Mai mult, ţara noastră va putea contribui concret şi mutual benefic la reconstrucţia Ucrainei imediat ce acest război stupid şi inuman se va fi încheiat.
Este foarte trist şi regretabil că relaţiile dintre România şi Ucraina s-au îmbunătăţit în urma unui conflict sângeros din care nimeni nu câştigă. Însă, trebuie să privim înainte şi să judecăm viitorul prin prisma evitării oricăror greşeli din trecut. Chiar dacă pare că se repetă, istoria este, până la urmă, ceea ce realizăm efectiv din planurile noastre de viitor.
|
