|
primită de la domnul deputat Silviu Nicu Macovei (Grupul parlamentar al PSD)
Războiul obligă ţările UE să sprijine economiile europene din vecinătatea Ucrainei!
Urmărim cu toţii agravarea şi prelungirea nejustificată a conflictului din Ucraina. Invazia Rusiei contra unui stat independent a provocat un adevărat şoc umanitar, dar şi economic.
Din ce în ce mai multe ţări, cele mai multe din Europa, încep să resimtă economic costurile unui război inutil. Iar, România se află în prima linie...
Nu doar restricţiile impuse Rusiei de statele occidentale vor afecta direct şi indirect economia Uniunii Europene, ci mai ales distrugerile provocate Ucrainei de către armata rusă. Din ce în ce mai mulţi analişti vorbesc despre o potenţială criză alimentară în Europa din cauza faptului că barajele de artilerie şi manevrele tancurilor ruseşti au afectat deja producţia şi transportul cerealelor din ţara vecină. Astfel, cu porturile de la Marea Neagră blocate de ruşi, Ucraina se află aproape în imposibilitatea de a livra produsele deja contractate.
Însă, exportul de cereale din Ucraina este doar un simplu exemplu ilustrativ pentru impactul extins în această epocă a interdependenţei economiilor lumii. Orice dezechilibru al livrărilor de produse are consecinţe în întreaga economie mondială. Iar acum, cu Ucraina bombardată şi invadată, cu Rusia izolată economic şi financiar din cauza unor decizii militare iraţionale, Europa va avea de suferit.
Stimaţi colegi, oricât ne-am dori să ţinem România departe de efectele negative ale războiului, consecinţele acestui conflict regional ne vor atinge în mod clar. Țin să vă aduc la cunoştinţă că doar în primele opt luni ale anului trecut, România a avut schimburi comerciale cu Ucraina de peste 1,5 miliarde de dolari! Serviciul de Stat de Statistică a Ucrainei arată că, în plin an de pandemie, volumul schimburilor comerciale între ţările noastre a crescut cu 20% faţă de anul 2020. Din acest total, exportul ucrainean către România reprezintă 992,65 milioane de dolari dolari, iar importul – 524,82 milioane dolari.
Aveam, totodată, programe europene comune de zeci de milioane de euro. Amintesc doar Programului Interreg NEXT România-Ucraina ce are ca obiectiv Dezvoltarea durabilă a ariei de graniţă dintre cele două ţări. Sau Programul Operaţional Comun România-Ucraina, ce ar urma să finanţeze proiecte de peste 50 de milioane de euro. Proiectele mari de infrastructură vizau investiţii în infrastructura de sănătate în zona de frontieră, prevenirea criminalităţii şi pregătirea intervenţiilor în situaţii de urgenţă în judeţele de graniţă.
Mai mult, în România avem peste 1.000 de firme ucrainene . Cele mai recente date ale Ministerului Afacerilor Externe arată că la 31 octombrie 2020 erau înregistrate, în România, un număr de 1.004 societăţi mixte româno – ucrainene, cu un capital total investit de 112,55 milioane de dolari.
Nu în ultimul rând, România avea (şi încă mai are!) interese energetice semnificative în Ucraina. În 2019, operatorii de stat au convenit să vândă şi să stocheze stocurile de gaze româneşti în Ucraina. Chiar spre sfârşitul anului trecut, compania românească Transgaz şi operatorul sistemului de transport al gazelor din Ucraina (LLC Gas OTS) au demarat un proiect prin care, din 2026, 290 de milioane de mc de gaze (3,06 milioane kWh) ar fi putut fi „împinse” din sistemul nostru de transport către cel al vecinilor.
Aceste proiecte aveau sens în contextul exploatării resurselor de gaze naturale din Marea Neagră, atât de noi, cât şi de ucraineni. Iar interconectarea conductelor de gaze ar fi făcut din România un adevărat punct nodal energetic.
Însă, toate acestea s-au oprit acum. Pierderile economice pe care le va suferi România în contextul războiului din Ucraina vor începe în curând să se ivească. Dacă adăugăm şi tendinţa de scădere a investiţiilor străine în ţara noastră, mai ales în zona de est, începem să observăm perspective îngrijorătoare pentru noi.
Am fost şi sunt un susţinător puternic al apartenenţei României la NATO şi apreciez consolidarea militară a flancului estic. Cred sincer că ţara noastră ar fi fost lovită mult mai dur de acest conflict dacă nu am fi avut protecţia Alianţei şi încrederea în garantarea securităţii naţionale. Din acest punct de vedere, inclusiv economic, lucrurile ar fi stat mult mai rău. Însă, este nevoie de mai mult decât simpla prezenţă a soldaţilor NATO. O adevărată consolidare a flancului estic al Alianţei Transatlantice presupune şi stabilitate economică. Susţinerea unor investiţii masive cu capital străin, în special în judeţele de graniţă cu Ucraina, ar conduce la creşterea exponenţială a încrederii în forţa Occidentului. Elementele militare au rolul de a descuraja agresiunile teritoriale, însă investiţiile în economia românească vor securiza modelul democratic occidental la graniţa estică. Dacă ţările europene, alături de partenerii americani, vor aduce un aflux important de capital în România, nevoia populaţiei de a-şi proteja locurile de muncă şi veniturile vor conta la fel de mult ca prezenţa militară.
Trebuie să fim perfect conştienţi de faptul că orice criză economică duce la radicalizarea opiniilor populaţiei. După doi ani grei de pandemie, iar acum cu un război la graniţă, românii au nevoie să simtă concret apartenenţa României la securitatea occidentală. Atât militar, dar mai ales economic. Trebuie să avem iniţiativa şi să impulsionăm aportul de capital străin în ţara noastră pentru a proteja locurile de muncă ale românilor, veniturile şi siguranţa unui trai decent.
|
