|
primită de la domnul deputat Silviu Nicu Macovei (Grupul parlamentar al PSD)
Suntem obligaţi de contractul social să protejăm populaţia vulnerabilă a României!
Observ în aceste zile o serie de dezbateri care accentuează poziţiile antagoniste ale celor care consideră că populaţia trebuie ajutată în aceste vremuri dificile economic şi ale celor care consideră că toţi trebuie trataţi egal şi cine rezistă, bine, cine nu, nu.
Ultimul aspect declanşator al acestei dezbateri inegale este dat de hotărârea coaliţiei de guvernare de a acorda vouchere în valoare de 50 de euro pentru categoriile vulnerabile din ţara noastră.
Înainte de toate, este foarte important să înţelegem „contractul social” care este între noi, politicienii votaţi şi cetăţenii care pun pe umerii noştri responsabilitatea desemnării drept reprezentanţi în forul decizional suprem al ţării. Faptul că suntem votaţi de oameni să le apărăm drepturile şi dorinţele, ne obligă să nu facem discriminare între oameni în ceea ce priveşte dreptul lor la o viaţă decentă. Jean Jacques Rousseau (părintele conceptualizării drepturilor fundamentale ale omului!) formula astfel termenul de „contract social”: „fiecare individ cedează comunităţii drepturile sale, iar în schimbul acestora devine membru al acelei comunităţi. Dar, ca parte a comunităţii, el primeşte în dar drepturile tuturor membrilor, legaţi de întreg. Individul este privit in cadrul acestei comunităţi atât ca particular, cât şi ca parte a suveranului”. Prin aceasta trebuie să înţelegem că noi, demnitarii, suntem obligaţi să protejăm absolut toate categoriile sociale de cetăţeni suverani, în special cele vulnerabile!
Apoi, trebuie să luăm în considerare faptul că în ţara noastră extrem de mulţi români trăiesc sub limita de sărăcie. Statisticile europene arată că peste 1.5 milioane de români trăiesc cu mai puţin de 25 lei pe zi! Peste 30% dintre angajaţii din România ajung acasă cu mai puţin de 1.400 lei pe lună. De cele mai multe ori, familiile sărace fac şi cei mai mulţi copii (din cauza accesului deficitar la servicii de sănătate, lipsa educaţiei ş.a.), iar aceşti copii sunt extrem de vulnerabili în faţa sărăciei. În 2020, România a înregistrat cea mai mare rată a copiilor expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială (41,5%), iar asta ne pune pe primul loc în Uniunea Europeană. Este inutil să vă reamintesc importanţa unui voucher de 50 de euro pentru aceste familii în nevoie! Este diferenţa de a avea ce pune de mâncare pe masă şi a lăsa copiii flămânzi.
Totodată, România are peste 2.7 milioane de pensionari care primesc o pensie mai mică de 1.500 lei pe lună. Conform Casei Naţionale de Pensii, circa 1,9 milioane de pensionari aveau pensii de cel mult 1.000 de lei, aceştia reprezentând 40% din totalul pensionarilor din România. Coşul minim de consum pentru un trai decent era, în 2019, de 2.684 de lei (560 de euro) pentru o persoană adultă singură, potrivit unui studiu al Fundaţiei Friedrich Ebert. Mai mult, datele biroului de statistică al UE, Eurostat, arată că unu din patru români de peste 65 de ani este în pragul sărăciei.
Putem, în aceste condiţii să mai punem în discuţie urgenţa cu care Statul Român trebuie să îi ajute pe aceşti oameni? Cu siguranţă, nu!
Un singur lucru doresc, însă, să aduc atenţiei dumneavoastră: poate ar fi oportună o analiză mai profundă a Statului Român cu privire la nevoile pe care le au diferitele categorii de români aflaţi în nevoie. Spre exemplu, aceşti mai mult decât bineveniţi 50 euro sunt folosiţi de familiile sărace, cu mulţi copii, pentru a asigura o masă un pic mai decentă pentru membrii familiei. S-ar putea să nu fie valabil în ceea ce priveşte pensionarii pentru care plata medicamentelor sau a utilităţilor este mai urgentă decât necesarul de alimente. Chiar dacă medicamentele sunt compensate pentru aceştia, contribuţia tot consumă un procent semnificativ din pensia şi aşa foarte mică.
De aceea, consider că lista de produse propusă de Ministerul Muncii trebuie gândită foarte atent şi completată (după cum a considerat şi ministrul Marius Budăi!) având în vedere aceste diferenţe în nevoile pregnante ale diferitelor categorii sociale vizate.
Problemele reale ale românilor transcend teoretizările capitaliste şi macroeconomice ale unor politicieni preocupaţi mai mult de stabilitatea corporaţiilor decât de grija oamenilor simpli care chiar nu au ce pune mâine pe masă. Supravieţuirea multor oameni în nevoie este mai importantă, în orice doctrină, ca profitul şi investiţiile imediate.
|
