|
primită de la domnul deputat George Șişcu (Grupul parlamentar al PNL)
Ziua Mondială a Educaţiei, un bun prilej de reflecţie asupra viitorului şcolii româneşti
Ultimii ani au fost deosebit de dificili pentru domeniul învăţământului, dar Ziua Mondială a Educaţiei coincide în acest an cu restabilirea sentimentului de normalitate în şcoli.
Era o normalitate aşteptată îndelung. Una care aduce, însă, nenumărate provocări, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori şi, nu în ultimul rând, părinţi.
După doi ani de restricţii, sunt multe lacune care trebuie îndepărtate. Pentru unii dintre elevi, şcoala a început o dată cu pandemia, erau în clasa I, iar majoritatea lecţiilor le-au urmărit în faţa calculatorului. Abia încep acum, în clasa a III-a, cu adevărat, să deprindă ceea ce înseamnă interacţiunea cu învăţătorul şi cu colegii. Nimeni nu ştie cu adevărat cum poate fi recuperată această perioadă, dar dacă cineva o poate face, atunci cei tineri sunt tocmai cei mai capabili, pentru că au o capacitate de adaptare şi de învăţare uimitoare. Aşa cum le-au fost alături la lecţii şi la teme părinţii, prin sacrificiul lor, timp de doi ani, aşa trebuie să le fie acum învăţătorii lor, care sunt chemaţi să muncească dublu pentru a-i aduce la zi. Sunt convins să cei mai mulţi dintre ei, oamenii cu har ai şcolii româneşti, o vor face cu succes.
La finalul acestui an vor fi adoptate noile Legi ale Educaţiei. Sunt legi inovatoare, rod al proiectului prezidenţial „România educată“, care s-a născut din consultarea a mai mult de 10.000 de cadre didactice şi specialişti în educaţie. Sunt controversate şi contestate deoarece ele propun, pentru prima oară, o reală schimbare de paradigma în învăţământul românesc. Oricât de importante ar fi tradiţia şi obiceiurile împământenite, în învăţământ, într-o lume într-o schimbare uluitoare, lucrurile nu funcţionează aşa. Avem nevoie de schimbări de profunzime în programele şcolare, în formulele de examen. Iar această reformă, una temeinică de această dată, vine împreună cu o reaşezare a veniturilor tuturor profesorilor, astfel încât aceştia să primească salariile pe care le merită, salarii suficient de motivante pentru a reţine în sistem profesorii performanţi şi a atrage şi alţii care să îşi dedice viaţa şcolii.
Generaţiile care intră azi pe porţile şcolilor s-au născut cu tableta în mâini, sunt copii deja digitalizaţi de când au făcut primii paşi, înconjuraţi de tehnologie. Nu le putem pretinde acestora să înveţe şi să se comporte ca pe vremea unora ca noi, când calculatoarelor erau nişte maşinării uriaşe din centrele judeţene de calcul. Astăzi purtăm fiecare în buzunar, sub forma telefonului, echivalentul întregii puteri de calcul a României de dinainte de 1989. Lumea se schimbă, evoluează, şi şcoala trebuie să facă la fel. Nu este o alegere, este o obligaţie!
|
