|
primită de la domnul deputat Silviu Nicu Macovei (Grupul parlamentar al PSD)
De ziua ei, Armata este cea care sărbătoreşte cel mai puţin
În această săptămână ţara noastră a sărbătorit Ziua Armatei Române, un moment festiv menit să onoreze efortul deosebit al soldaţilor români de-a lungul vremurilor pentru apărarea patriei.
Din nefericire, istoria României este plină de vicisitudini în care, nu de puţine ori, ostaşilor români li s-a cerut sacrificiul suprem. Din aceste motive, Ziua Armatei Române este un eveniment deosebit de emoţionant, de reamintire şi cinstire.
Armata română, ca instituţie, nu se află degeaba în topul încrederii românilor. Armata garanta soldaţilor, chiar şi celor din păturile sociale cele mai de jos, o educaţie, o instrucţie într-o meserie calificată, iar foarte mulţi păstrau această specializare inclusiv în viaţa civilă.
După şansa uriaşă pe care a avut-o România de a intra în NATO, Armata Română s-a profesionalizat din ce în ce mai mult şi, profitând de standardele militare ale Alianţei, s-a reformat şi modernizat până la un nivel fără precedent în istoria acestei instituţii.
Totuşi, sunt înclinat să cred că Armata României încă are foarte multe motive pentru a fi rezervată în a sărbători la potenţialul ei maxim. În ultimii doi-trei ani, spaţiul public a fost ocupat de mult prea multe incidente şi accidente în care au fost implicaţi lucrători din Forţele Armate Române. Aeronave prăbuşite în misiuni, elicoptere de salvare dispărute, nave maritime avariate, vieţi pierdute în accidente stupide (cum ar fi soldaţi călcaţi de tanc în timpul exerciţiilor). Toate aceste evenimente nefericite trag un semnal puternic de alarmă cu privire la înzestrarea Armatei Române, dar şi asupra pregătirii militare a soldaţilor noştri. Mai ales în aceste momente de tensiune maximă la graniţele României, cu un război ireal prin absurditatea lui, dar tragic de prezent prin victime omeneşti şi distrugeri uriaşe.
Da, Armata încă are motive reale să sărbătorească mai puţin în aceste zile. Deşi pregătirea teoretică a cadrelor militare s-a modificat substanţial în sensul modernizării cerinţelor NATO, suspiciuni de plagiat, de furt intelectual major, planează în corpul ofiţerilor superiori pe aproape toate nivelurile. Acuzaţiile de plagiat nu implică doar nişte ghilimele puse aiurea, ci zeci de pagini de muncă ale unor cadre superioare preluate, copiate şi folosite ilegal şi imoral pentru avansarea în funcţie a mult prea multor ofiţeri de cel mai înalt rang. Plagiatul, mai ales în cadrul forţelor armate, reprezintă o vulnerabilitate uriaşă în pregătirea corpului ofiţerilor.
De aceea, cred că se impune o continuare a modernizării Armatei Române în sensul verificării constante a nivelului pregătirii practice şi teoretice a întregului lanţ de comandă. Avem extrem de mulţi profesionişti în Armată care trebuie să îşi asume sarcina de a asigura un climat de cinste şi onoare inclusiv în zona militară academică.
Ca parlamentar român, am votat cu entuziasm alocarea a 2% din PIB pentru Armată şi, când va veni momentul, voi vota şi suplimentarea acestui procent până la 2.5% din PIB. O voi face cu speranţa că oamenii competenţi şi responsabili din Armată vor folosi aceste şanse pentru a face evenimentele despre care v-am vorbit astăzi o amintire neplăcută şi îndepărtată astfel încât, pe viitor, Ziua Armatei Române să nu mai aibă nici o umbră în amintirea soldaţilor şi ofiţerilor care sunt în slujba poporului român!
|
