|
primită de la doamna deputat Rodica Nassar (Grupul parlamentar al PSD)
Vocaţia meseriei de dascăl în România educată
Școala este spaţiul în care copiii socializează şi învaţă în mod plăcut lucrurile serioase şi profunde, care să-i ajute să cunoască şi să înţeleagă mai bine lumea în care trăiesc.
Asigurarea calităţii în învăţământ este sarcina fiecărui cadru didactic. Important este nu numai ce se învaţă, ci cât de bine se învaţă, pentru ca mai târziu, ce s-a învăţat în şcoală să servească atingerii nivelului la care elevul doreşte să ajungă.
Tot ce se desfăşoară în şcoală trebuie să poarte amprenta calităţii, începând de la elevi, săli de clasă, mijloace de învăţământ, până la dascăli bine pregătiţi. Învăţătorii au datoria să-i iniţieze pe elevi în tainele învăţării încă din primele clase ale ciclului primar, fără a trece cu vederea acest aspect nici în clasele următoare.
Procesul instructiv-educativ trebuie organizat în aşa fel, încât elevul să găsească în interiorul acestuia resursele necesare şi motivaţia care să-l stimuleze la o învăţare activă şi eficientă. Este necesar ca fiecare dascăl să aştepte cu răbdare rezultatele eforturilor sale şi să rămână optimist, chiar dacă ele întârzie să apară.
Profesorul nu este numai un furnizor de informaţii, el influenţează elevii şi din punct de vedere moral, etic, estetic. Meseria de dascăl cere vocaţie. Trebuie să fii şi părinte, şi prieten, de multe ori actor, uneori blând, dar şi autoritar. Nu trebuie să-ţi fie teamă să fii amabil, afectuos cu elevii tăi.
Ion Creangă afirma, extrem de elocvent în acest sens: „Fie-vă dragi copiii, purtaţi-vă cu ei blând, învăţaţi-i ce e de folos, fiţi drepţi şi-ţi vedea că nu-s sălbatici. Schimbaţi-le des ocupaţia, jucaţi-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii şi tu copil. Nu vă vărsaţi veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat...”
Iar Sfântul Apostol Pavel spune, în una din epistolele sale, „Dacă toate tainele le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut munţii, dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”...
Practica didactică şi pedagogică demonstrează un lucru esenţial, acela că învăţarea trebuie şi poate fi ea însăşi învăţată.
Îmi exprim încrederea că noul ministru al Educaţiei va reuşi să facă mai multe reforme decât predecesorul său, astfel încât „România educată” să nu rămână un document conceptual de tipul „vorbe-n vânt”, iar învăţământul autohton să nu se scufunde tot mai adânc în mediocritate.
|
