|
primită de la doamna deputat Elena Hărătău (Grupul parlamentar al PNL)
Româncele trebuie să-şi apere drepturile şi să facă front comun împotriva violenţei în familie
Adunarea Generală a ONU a stabilit, prin Rezoluţia din 54/134 din 17 decembrie 1999, data de 25 noiembrie drept „Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor” şi a invitat guvernele, organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale să organizeze activităţi menite să trezească conştiinţa publică în faţa acestor probleme.
Activiştii pentru drepturile femeii sărbătoresc, însă, Ziua împotriva violenţei încă din 1981, ca un omagiu adus asasinării a trei activiste din Republica Dominicană.
România a început timid şi destul de târziu procesele de conştientizare şi combatere ale fenomenului violenţei împotriva femeii, a violenţei domestice, în general. Deşi fenomenul a fost cunoscut de către autorităţi încă din vremea comunistă, el a fost procesat la adevărata sa dimensiune abia după 1990 şi cu precădere în ultimii ani.
Astfel, un act normativ explicit şi adaptat situaţiei a fost adoptat abia în 22 mai 2003, prin Legea nr. 217 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Documentul prevede că soţii sau partenerii violenţi vor primi amenzi, vor fi nevoiţi să părăsească locuinţa conjugală sau, dacă se dovedeşte că este cazul, pot face chiar închisoare pentru faptele lor.
Pentru ca victimele violenţei în familie, în proporţie copleşitoare femei, să poată lupta împotriva agresorilor, acestea trebuie să ştie prevederile Legii 217/2003.
Potrivit acesteia, violenţa în familie reprezintă „orice acţiune fizică sau verbală, săvârşită cu intenţie de un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material”. Victima trebuie să obţină iniţial un certificat medico-legal, iar apoi să depună o plângere la Poliţie.
Pe parcurs, actul normativ iniţial a cunoscut îmbunătăţiri semnificative. Noua formă a legislaţiei privind combaterea violenţei domestice prevede emiterea de către poliţie a unui ordin de protecţie provizoriu, în favoarea victimelor şi a copiilor acesteia. Astfel, legea îi permite poliţistului să scoată agresorul din casă şi să îl ducă la o distanţă suficientă, de la care să nu mai constituie pe moment un pericol iminent. Ulterior, agresorii trebuie predaţi unor echipe de specialişti în acest domeniu din cadrul Ministerului Muncii.
În concluzie, consider că este foarte important ca victimele agresiunilor de orice fel, venite din partea bărbaţilor sau a altor persoane, să-şi cunoască drepturile, deoarece astfel au posibilitatea de a se apăra, a ajuta la salvarea altor femei aflate în pericol, precum şi la pedepsirea agresorilor!
|
