|
primită de la doamna deputat Elena Hărătău (Grupul parlamentar al PNL)
Avem nevoie şi acum de unitate, sacrificiu, toleranţă şi bună-înţelegere între români
Alegerea oraşului Alba Iulia ca loc de desfăşurare a Marii Adunări Naţionale de la 1 decembrie 1918 nu a fost deloc întâmplătoare. Alba Iulia amintea de originea latină a poporului român, de cel mai înfloritor oraş al Daciei Romane, de primul pas spre Marea Unire a lui Mihai Viteazul la 1600, de martiriul lui Horea şi Cloşca, de detenţia lui Avram Iancu-figuri legendare ale istoriei neamului nostru.
Punctul cel mai emoţionant al Adunării a fost cuvântarea măiastră a lui Vasile Goldiş, care a înfăţişat temeiurile istorice ale acestei hotărâri epocale. Din fiecare frază a clasicului discurs se resimte ritmul grăbit al vremii, pornirea năvalnică a sufletelor doritoare să vâslească spre limanul mântuirii şi libertăţii neamului.
Bătrânul George Pop de Băseşti, la vârsta de 83 de ani, a avut fericirea să prezideze Adunarea Naţională de la Alba Iulia, rostind la sfârşitul ei cuvintele biblice ale dreptului Simeon: „Acum, Slobozeşte, Stăpâne, pe robul tău în pace, căci văzură ochii mei mântuirea neamului românesc”. Astfel, Transilvania lui Gheorghe Lazăr, Andrei Şaguna, Simion Bărnuţiu, George Bariţiu şi a lui Avram Iancu, împreună cu Banatul lui Eftimie Murgu, veneau sa încoroneze, prin însufleţita hotărâre de la Alba Iulia, cu răsplata dreptăţii nemuritoare luptele şi suferinţele de veacuri ale unei naţiuni maturizate, în stare să înfrunte într-o mie de ani, o mie de primejdii, fără a-şi pierde nădejdea într-o viitoare izbăvire.
La 14 Decembrie 1918 a fost înaintată hotărârea de la Alba Iulia Regelui Ferdinand şi prim-ministrului I. C. Brătianu. În cuvântul de răspuns, regele a spus: „Azi ne-aţi adus şi această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea opera de Unire. Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice. Ele sunt cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii de apostoli ai idealului naţional şi sfinţită de sângele ostaşilor care au luptat şi murit pentru Unire”.
Împlinim astăzi 104 ani de când, la Alba Iulia, în ziua de 1 Decembrie 1918, s-a desăvârşit, într-o atmosferă înălţătoare, momentul culminant al istoriei poporului român: Marea Unire a tuturor românilor.
Decizia şi chibzuinţa matură a naţiunii de a-şi defini soarta viitoare, pentru tot restul zilelor, constituie cel mai însemnat act din istoria milenară, dramatică şi eroică a poporului român.
Atunci, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a votat în unanimitate istorică „Declaraţia de Unire cu Ţara”, document cu valoare simbolică, care ne însufleţeşte şi astăzi să fim mândri de noi, mândri de România, mândri că suntem români şi trăim pe aceste meleaguri.
La ceas aniversar, cred că toată suflarea românească, de aici şi de peste hotare, de la conducătorii ţării la oamenii simpli, trebuie să îşi reamintească şi să înveţe în continuare din marile cuvinte rostite în urmă cu 97 de ani: „Unirea face puterea!”. Numai prin unitate, sacrificiu, toleranţă şi bună-înţelegere între români vom reuşi să găsim calea spre progres, spre dezvoltarea ţării, spre un trai mai decent pentru oameni, spre un viitor armonios pentru copiii noştri.
1 Decembrie 1918 este momentul fundamental al ţării noastre. Este ziua în care fiecare dintre noi, cei ce simţim româneşte, trebuie să reflectăm asupra activităţii noastre, să căutăm să ne perfecţionăm permanent în tot ceea ce facem! Este momentul să ne iubim unii pe alţii şi să iubim, şi mai mult, din tot sufletul, România!
La Mulţi Ani, România!
La Mulţi Ani, dragi băcăuani!
La Mulţi Ani, români de pretutindeni!
|
