|
primită de la doamna deputat Olivia-Diana Morar (Grupul parlamentar al PNL)
De Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, să spunem, cu toţii, „Stop indiferenţei”!
Anul acesta, într-o zi friguroasă de 3 decembrie, când mulţi dintre noi ne-am bucurat, probabil, de minivacanţa de 1 Decembrie, a trecut aproape neobservată Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Nu am spus că s-a sărbătorit, pentru că este greu să asociem mesajul acestei zile cu noţiunea de dizabilităţi, însă a trecut pe lângă noi, discretă şi ternă, ca viaţa acestor persoane.
Ca viaţa unor persoane care, de multe ori, pot avea resurse pe care nici nu le bănuim. A unor persoane care, dincolo de dizabilităţile lor, ar putea fi integrate în societate aşa cum suntem fiecare dintre noi. Cu puţin ajutor şi cu puţină bunăvoinţă, ele ar putea fi acolo, printre noi, făcând ceea ce facem şi noi, bucurându-se cum ne bucurăm şi noi atunci când avem motive de bucurie şi întristându-se cum ne întristăm şi noi atunci când viaţa ne scoate în cale momente dificile. Însă, pentru ele, pentru persoanele cu dizabilităţi, ar fi o adevărată bucurie să se poată întrista numai când ne întristăm şi noi, iar nu mereu.
Pentru că, din păcate, atitudinea multora dintre noi le creează mult mai multe dezamăgiri, mult mai multe tristeţi şi mult mai multe frustrări decât nouă. Și aceste frustrări sunt, de multe ori, perfect evitabile. Dacă atitudinea noastră ar fi alta, dacă în loc să căutăm, conştient sau inconştient, să îi punem în inferioritate, dacă în loc să îi ascundem mişeleşte pentru ca imaginea lor să nu vorbească despre neputinţele noastre şi despre îngustimea noastră, ei ar putea să nu treacă prin dificultăţi fizice şi sufleteşti nemeritate. Dar nu putem face asta. În fiecare rampă pentru persoanele cu dizabilităţi care nu funcţionează, în fiecare trecător indiferent, în fiecare profesor care nu poate gestiona prezenţa, în clasa sa, a unui copil cu dizabilităţi se ascunde câte o durere, câte un cuţit înfipt în inimile nevinovate ale unor oameni cu suflet mult mai mare decât noi.
b> Haideţi să conştientizăm acest lucru. Haideţi să ne deschidem mai mult inimile. Haideţi să fim conştienţi de faptul că fiecare gest pe care îl facem contează. Că produce consecinţe. Haideţi să nu mai producem suferinţe inutile. Pentru că, dacă putem să conştientizăm ce impact au faptele noastre şi nu o facem, adevăratele dizabilităţi nu sunt la cei care le poartă ci la noi, cei care ne purtăm astfel cu ei!
|
