Unirea românilor o sărbătorim împreună de mai bine de 100 de ani. Poate mai mult decât oricând, anii grei pe care îi parcurgem ne arată modul în care această unire se sudează, se însăilează, se prinde, în zâmbetele ochilor plini de speranţă.

Luna decembrie nu este doar luna cadourilor, a sărbătorilor de iarnă. Este luna în care pentru noi, românii, culorile tricolorului sunt mai aprinse ca oricând, luna în care praful de roşu-galben-şi-albastru brăzdează cerul de deasupra Arcului de Triumf din Capitală şi din toate colţurile ţării. Dar nu doar în decembrie sărbătorim unirea dintre noi. În fiecare zi sărbătorim, fără să conştientizăm, uniunea românilor, a tuturor celor ce au scris în paşaport în dreptul cetăţeniei cuvântul român, pentru că zilnic ne arătăm, prin ceea ce facem, preţuirea şi iubirea noastră faţă de ţara noastră. Dar ce înseamnă să îţi iubeşti ţara? Să-i spui un simplu „La mulţi ani”? Nu cred că e suficient! Pentru mine, dragostea pentru ţara mea înseamnă cu mult mai mult decât o simplă urare. Dragostea pentru România înseamnă respectul pentru înaintaşii noştri, pentru cei de lângă noi, respectul pentru frumuseţea şi bogăţiile ţării noastre. Avem o ţară minunată, o limbă sfântă şi dragă de care trebuie să fim mândri! Adesea sunt întrebată cum doresc să fie ȚARA MEA. Răspunsul este simplu: o vreau frumoasă asemenea unei tinere gătită pentru primul joc, verticală ca bradul, o vreau sinceră şi dărză pentru a-şi păstra pacea la hotar. Vreau ca ţara mea să fie speranţa celor mulţi, plecaţi în lume. Putem avea această ţară, dar trebuie să fim uniţi. În acelaşi timp, avem o datorie morală pentru ţara noastră: să fim scut pentru păstrarea şi apărarea tuturor valorilor româneşti. Ne ajunge atâta ură şi răzbunare între noi. E timpul să clădim România noastră, cea în care urmaşii noştri să ştie cine, cine le-au fost înaintaşii şi cine a trudit şi s-a jertfit pentru ca ei să se poată mândri că sunt români! Trebuie să îndrăznim şi împreună vom reuşi.