|
primită de la domnul deputat Silviu Nicu Macovei (Grupul parlamentar al PSD)
Austria are la fel de mult de pierdut ca şi noi dacă România nu este în Schengen!
Oportunitatea istorică pentru ţara noastră de a intra în spaţiul de liberă circulaţie Schengen s-a conturat la orizont odată cu modul absolut exemplar în care România şi românii s-au comportat cu ucrainenii nevoiţi să fugă din calea războiului.
Nu a contat doar spiritul umanitar şi eforturile pe care românii noştri le-au făcut complet dezinteresat pentru a ajuta semenii în nevoie; oportunitatea accelerării aderării la Schengen a fost creată în ani de zile de când României i se cuvine să beneficieze de liberă circulaţie în spaţiul comunitar în virtutea tratatelor de aderare şi a indicatorilor tehnici care au fost îndepliniţi încă din anul 2011.
Ultimele două luni de zile au fost unele cu adevărat de foc pentru diplomaţia românească, atât guvernamentală cât şi parlamentar-politică. Eforturile întregii clase politice din ţara noastră (care a înţeles cu adevărat etapa istorică în care ne aflăm!) a fost admirabil! Chiar dacă la început unele partide din opoziţie au încercat să facă jocuri meschine şi minuscule, importanţa acestui obiectiv, Schengen, pentru toţi românii i-a adus „pe calea cea dreaptă”. Chiar dacă Țările de Jos, adversar aproape constant al integrării României, au avut neclarităţi, misiunile diplomatice ale premierului României, ale miniştrilor implicaţi în procedurile tehnice şi ale principalilor lideri parlamentari, alături de preşedintele ţării, au avut succes. Acum Țările de Jos sprijină România în Schengen.
Preşedintele PSD, Marcel Ciolacu, s-a implicat personal în acest efort extraordinar al diplomaţiei politice româneşti. Negocierile pe care le-a purtat în cadrul importantei familii socialiste din Europa au făcut ca rezervele Suediei să se transforme în cele din urmă într-un sprijin real şi puternic pentru aderarea ţării noastre la Schengen.
Dar, iată ca, de fiecare dată, în drumul ţării noastre prin vremuri, orice prag istoric nu este depăşit uşor: din senin, actualii guvernanţi ai Austriei manifestă nu doar rezerve faţă de aspecte tehnice ce ţin de libera circulaţie, dar declamă destul de categoric un refuz de aderare la spaţiul Schengen pentru ţara noastră.
Am urmărit cu atenţie argumentele expuse de ministrul de Interne austriac şi vă pot spune că datele prezentate de acesta sunt cel puţin incorecte în ceea ce priveşte permeabilitatea graniţelor României în contextul imigraţiei ilegale din centrul Europei. Acest fapt a fost demonstrat, fără echivoc, de către ministrul nostru de Interne care a arătat, negru pe alb, că doar 2.7% din imigranţii ilegali din Austria ar putea proveni de pe traseele care includ ţara noastră.
Îmi este greu să speculez care ar fi motivele reale din spatele acestui refuz austriac. Este foarte posibil ca, la fel ca în cazul coaliţiei olandeze de la guvernare, proximitatea unor scrutine electorale să creeze presiune populistă pe discursurile şi, implicit, acţiunile politicienilor aflaţi la guvernare (dar cu majorităţi fragile). Austria va avea alegeri în mai puţin de 3 luni, iar popularitatea tot mai scăzută a actualului cancelar şi al partidului său (ÖVP – Partidul Poporului Austriac) îşi spune cuvântul asupra discursurilor contrastante, adesea chiar radicale. Fără a vrea să ofer „bârfe” politice, Karl Nehammer are o misiune grea de a stabili încrederea electoratului într-un partid care a fost aproape decapitat de acuzaţii de corupţie şi jocurile murdare ale fostului cancelar Sebastian Kurz (şi totodată preşedinte al ÖVP). Este cu atât mai ciudată poziţia lui Nehammer, având în vedere că a fost ministru de Interne aproape doi ani şi cunoaşte foarte bine detaliile tehnice ale siguranţei graniţelor în faţa imigraţiei ilegale din Europa.
Dacă, într-adevăr, poziţia guvernanţilor austrieci faţă de aderarea României la Schengen este una dictată de interese electorale mici, locale, atunci aş putea fi optimist! Țările de Jos la fel au procedat (în competiţia lor electorală cu populiştii anti-europeni), însă, au înţeles rapid că este o carte pierzătoare atitudinea ostilă faţă de România. În primul rând, un discurs care slăbeşte coeziunea europeană nu are cum să ducă la câştig electoral; europenii îşi doresc, cu adevărat, o Europă puternică pe plan mondial.
În al doilea rând, mult mai important, refuzul guvernului austriac loveşte tocmai în interesele economice ale companiilor austriece şi în economia (şi aşa lovită de inflaţie) a Austriei! Vă reamintesc faptul că investitorii austrieci reprezintă al doilea cel mai mare investitor în România, după germani. Din stocul de 88 mld. euro investiţii străine până în decembrie 2019, Austria deţine 11,4%, adică 10 mld. euro investiţii străine directe, arată cele mai recente date ale Băncii Naţionale a României (BNR). Printre cei mai mari investitori austrieci în România se numără OMV-Petrom, BCR-Erste Bank, Holzindustrie Schweighofer, Immofinanz şi Porr Construct. În România activează aproape 7.500 de companii cu capital austriac. Principalele domenii în care Austria a investit în România sunt industria extractivă şi prelucrătoare, sistemul bancar, intermedieri financiare şi asigurări, energie electrică, termică şi gaze, construcţii şi comerţ.
Având această imagine de ansamblu asupra importanţei relaţiei bune cu România pentru investitorii austrieci (şi, implicit pentru întreaga economie a Austriei) vă invit să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să apreciem care ar fi impactul negativ asupra acestor investitori dacă România ar fi ţinută în continuare în afara spaţiului Schengen: sute, poate mii, de tiruri austriece ar fi în continuare încetinite sau chiar blocate la graniţă. Având în vedere importanţa strategică în contextul războiului din Ucraina a sectorului energetic, România ar putea fi obligată din raţiuni de securitate să reglementeze poziţiile dominante ale unor companii cu legături directe sau indirecte cu entităţi controlate de Rusia. Mai mult, în contextul inflaţiei galopante care loveşte Europa, România are o obligaţie supremă de a-şi proteja cât mai mult cetăţenii în faţa inflaţiei şi ar putea avea nevoie, în lipsa unei înţelegeri şi a eforturilor partenerilor săi, de a reglementa mult mai strict segmentul bancar şi de asigurări.
Personal, după cum vă spuneam, sunt totuşi optimist în privinţa poziţiei Austriei din timpul consiliului JAI de pe 8 decembrie. Nu doar că am încredere în capacitatea de persuasiune şi negociere a conducerii şi europarlamentarilor PSD, dar consider că pragmatismul economic şi strategic va domina spaimele electorale sau interesele personale ale unor politicieni austrieci.
|
