|
primită de la domnul deputat Marilen Gabriel Pirtea (Grupul parlamentar al PNL)
33 de ani de la Revoluţie
Fără să ne dăm seama, între noi şi Revoluţia din 1989 s-a interpus o generaţie
Multă vreme, în discursurile noastre, când avântat-patetice şi când lucid-interogative, am crezut că a fost doar revoluţia noastră, a celor care am participat direct la ea ori i-am fost martori.
În realitate, e mai ales Revoluţia celor născuţi după 1989. Ei au avut şansa de a se ivi într-o lume liberă, cu toate beneficiile democraţiei, o lume în care până şi cuvintele par să se lege mai firesc. Poate că, odată cu trecerea timpului, evenimentele de atunci, care ne-au deschis calea spre libertate şi Europa, spre lumea occidentală în general, s-au estompat din memoria colectivă. Dar poate că ele s-au metamorfozat într-o realitate pentru care noi, cei deja maturi, nu suntem încă pregătiţi să o înţelegem în toată complexitatea ei.
Sigur că devine exasperant să trebuiască să explicăm la nesfârşit că nu suntem „mâncătorii de lebede” de la Viena şi că drumul emigranţilor din nefericitele ţări din Orient nu trece decât cu rarisime excepţii pe la noi. Și, în fond, problemele vehiculate astăzi în chestiunea emigraţiei au fost create de ţări aflate în interiorul zonei Schengen, nu în afara ei. Se pare însă că nu noi suntem singurii care au datoria să renunţe la mentalităţi vechi. Cu atât mai mult cu cât ele sunt păguboase pentru toate taberele. În chestiuni atât de sensibile ar trebui consultaţi mai degrabă oamenii de afaceri şi şoferii de tiruri, nu politicienii demagogi care-şi imaginează că printr-un vot cinic îşi asigură simpatia electoratului. Dar se vede că şi în acest domeniu lipseşte experienţa: în fond, spaţiul Schengen e doar cu patru ani mai bătrân decât democraţia din România! Avem toată răbdarea, dar şi speranţa că cei aflaţi în interiorul graniţelor Schengen se vor maturiza măcar cu jumătate din viteza cu care am deprins noi uneltele democraţiei.
Educaţia — educaţia pe multiple planuri — e soluţia la problemele trecute, la cele existente şi chiar la cele care nu s-au ivit încă. M-am condus întotdeauna după cuvintele lui Allan Bloom, cel care spunea că „educaţia este drumul dinspre întuneric spre lumină”. Nu putem merge înainte fără a ne fi însuşit temeinic lecţiile vieţii, fără a avea un proiect şi fără determinarea de a-l transpune în practică. Între alte miracole ale lui Decembrie 1989 e şi acela de a ne fi înzestrat cu o hartă minuţioasă şi ademenitoare: lecţia acelor zile de eroism poate fi sintetizată astfel: nu există nimic mai presus de libertate. Sunt lucruri pe care le trăim în fiecare zi, dar la care e bine să reflectăm, conştienţi că ne jucăm nu propria noastră soartă, ci şi a celor care vin după noi.
Aceste imperative nu sunt simple deziderate aşternute în scris. Ele sunt urgenţe ale momentului, consacrate în împrejurări excepţionale, pe care Europa nu le-a mai cunoscut în ultimele trei pătrimi de veac. Având în spate trei decenii de democraţie, de consolidare a instituţiilor statului, privim realitatea cu mai multă responsabilitate, dar şi cu mai mult optimism. Nu vom ceda nici un milimetru din ceea ce am câştigat, prin sacrificiul sângelui, în Decembrie 1989. Sfârşitul de an obligă la bilanţuri, dar şi la o responsabilă scrutare a viitorului. Din acest punct de vedere, suntem pregătiţi. Duşurile reci care ne-au fost administrate în ultima perioadă n-au făcut decât să ne energizeze şi să ne întărească în faţa diverselor Imperii Hoţomane, cum li se spunea cândva.
Transmit aceste gânduri în primul rând celor mai tineri, noii generaţii, cea de după Revoluţie, celor care au fost scutiţi până acum de experienţe istorice radicale. Ecourile Revoluţiei din 1989 continuă să palpite în fiecare faptă nobilă a oricăruia dintre noi. E o imagine luminoasă, în care vizionarismul acelor zile a avut şansa de a fi transpus în practică — adică în democraţie şi libertate. Această lecţie e, într-un context global exploziv, mai actuală ca oricând. Nu-mi doresc altceva mai fierbinte decât ca noi toţi, participanţi şi martori, urmaşi şi adepţi ai învăţăturilor acelor zile miraculoase, să ne ridicăm la înălţimea ei.
|
