|
primită de la doamna deputat Rodica Paraschiv (Grupul parlamentar al PSD)
33 de ani de libertate, 33 de ani de schimbări
Suntem în cel de-al 33-lea an de LIBERTATE.
În decembrie 1989, românii îşi cereau, cu sacrificii imense, porţia de libertate, de respectare a drepturilor cetăţenilor, de liberă circulaţie în afara ţării.
În zilele finalului anului 1989, românii sperau ca viaţa lor să se schimbe radical, într-un timp cât mai scurt. În Decembrie 1989, am fost uniţi şi ne doream schimbare pentru viitorul nostru, al copiilor şi al nepoţilor noştri.
Toţi cei ce am trăit, adulţi fiind, zilele acelui Decembrie - când unele voci au spus că vor trece 20 de ani până când românii vor înţelege pe deplin democraţia - am sperat într-o schimbare rapidă. Am înţeles sau nu democraţia, în aceşti 33 de ani care au trecut de la Revoluţie? Ori suntem într-o perpetuă tranziţie spre o democraţie normală?
Constituţia din 1991, ulterior revizuită, a fost punctul de plecare spre o societate democratică, iar drepturile stabilite prin Legea fundamentală au stat la baza tuturor legilor adoptate ulterior în Parlamentul României.
În 2004, România era admisă în NATO. Un pas important, realizat în guvernarea Năstase, care a fost prima schimbare importantă în politica externă a statului nostru. Un pas uriaş care ne-a asigurat liniştea în zonă, un adevărat scut în faţa unor eventuale probleme generate de modificările geostrategice intervenite în cele aproape două decenii care au trecut de la aderarea la Organizaţia Nord-Atlantică.
La trei ani după aderarea la NATO, România a mai făcut un pas important: a intrat în Uniunea Europeană, un alt punct de cotitură, de această dată pe zona investiţiilor, a creşterii responsabilităţii autorităţilor naţionale şi locale pentru dezvoltarea comunităţilor.
Acum, libertatea de circulaţie pe care şi-au dorit-o românii în Decembrie 1989 mai are un alt pas, mult aşteptat: aderarea la spaţiul Schengen, la zona de liberă circulaţie a persoanelor şi a mărfurilor. La peste trei decenii de la revoluţie, România încă se află – din motive care nu mai ţin de politicile interne, ci de deciziile altor state – în afara acestui spaţiu sigur, de liberă trecere.
33 de ani din Decembrie 1989. Suntem cu gândul la vuietul acelor zile în care oameni care îşi cereau drepturile în stradă au murit nevinovaţi, la moartea soldaţilor intraţi într-un ”teatru de operaţiuni” de neînţeles la vremea respectivă, la zilele în care Televiziunea Română a avut un impact deosebit pentru tot ceea ce s-a întâmplat la final de ‘89.
În fiecare decembrie, ne întrebăm cu toţii dacă am făcut tot ceea ce se putea face pentru a le respecta dorinţele şi aspiraţiile celor ce s-au stins pe străzile din Timişoara, din Bucureşti, din Sibiu, din Braşov şi din alte oraşe ale ţării. Dacă puteam face mai mult, doar istoria o va spune.
Cu siguranţă, însă, le suntem datori celor căzuţi în Decembrie 1989 să redevenim uniţi, pentru liniştea şi bunăstarea noastră şi a generaţiilor ce vor veni!
|
