|
primită de la domnul deputat Vasile-Aurel Căuş (Grupul parlamentar al PNL)
15 Ianuarie – ziua culturii române, ziua românismului în lume
În fiecare an, de 15 ianuarie, se naşte sau ar trebui să se nască în fiecare dintre noi un fior. Un fior puternic, dar plăcut totodată, de românism.
Un românism înţelept şi contemplativ, ca cel din Glossă. Pentru că românul vede profunzimea dincolo de aparenţe, şi atunci când o aşterne pe hârtie o face cu un condei ca al nimănui altcuiva. O aşterne „nu din gură, ci din carte”, aşa cum îşi cântă şi gloria străbunilor, spre a fi povaţă generaţiilor viitoare. Un românism ferm şi care ştie să-şi apere „sărăcia şi nevoile şi neamul” indiferent cine le atacă. Un românism care, apoi, îşi găseşte liniştea în mijlocul naturii.
Vedeţi câte stări diferite încap în sufletul românului? Câte trăiri aparent contradictorii, dar pe care doar el ştie să le împace atât de armonios încât se îmbină fără nici un fel de asperităţi? Și cine le-a dat glas (sau, mai degrabă, slovă) mai bine decât cel în memoria căruia sărbătorim, la 15 ianuarie, Ziua Culturii Naţionale, şi anume poetul Mihai Eminescu?
Da, sufletul românesc este şi în baciul moldovean, şi în voievodul Mircea. Și în chilia lui Daniil Sihastrul, şi în cancelariile domneşti, şi în saloanele Parisului şi, da, şi în berăriile de pe calea Victoriei ori în mahalalele lui Caragiale. Însă nu trebuie să fie numai acolo. Sufletul românesc, cu întreaga lui complexitate, trebuie să fie în librăriile, sălile de concerte şi saloanele de expoziţii ale întregii lumi. Cultura română nu este doar ceva cu care să ne mândrim acasă, ci cel mai important instrument de soft power al unei ţări mici, dar ambiţioase şi cu trecut bogat cum este România. Cultura este biletul nostru de intrare în lume. De aceea, trebuie să o promovăm şi să o răspândim peste tot. Fiecare dintre noi, dar mai ales structurile responsabile de acest lucru, respectiv MAE şi ICR, pe care le îndemn, pe această cale, să promoveze şi să utilizeze mai mult şi mai ferm instrumentul cultural în acţiunile lor. Pentru că, dincolo de arme şi bani, cultura este cea care face diferenţa dintre relevanţa mondială şi cea provincială a unei naţiuni.
Haideţi, aşadar, să gândim mondial. Să fim acolo unde ne-au dus cândva înaintaşii noştri. Să facem să se vorbească despre noi în toate saloanele lumii. Putem face asta şi am făcut-o cândva. Avem o moştenire de valorificat, ne trebuie doar perseverenţa şi ingeniozitatea cu care să facem asta. Pentru România!
|
