|
primită de la domnul deputat Kiss Janos (Grupul parlamentar al PNL)
24 Ianuarie – o Mică Unire, dar o mare împlinire, posibilă datorită determinării, curajului şi dârzeniei
De când există pe aceste meleaguri, adică de cel puţin 1000 ani într-o formă apropiată de cea actuală, şi de aproape 2500, dacă luăm în considerare cele mai vechi sinteze din care, după cum ne spune marele nostru istoric Nicolae Iorga, a luat naştere poporul român, inimile pline de îndrăzneală, dar şi de abnegaţie ale mult-încercaţilor noştri înaintaşi au bătut la unison pentru o singură şi mare aspiraţie: cuprinderea între frontierele aceluiaşi stat românesc suveran a tuturor teritoriilor locuite de români!
^ Asta pentru că, în infinita Sa înţelepciune, Dumnezeu a ştiut cât de multe poate să ducă acest popor, şi ne-a aşezat într-un loc de unde să putem atinge mai lesne starea de graţie: la intersecţia imperiilor. Imperii care, de-a lungul timpului, au luat fiecare câte o parte din trupul Daciei şi au dispus de ea după cum au vrut, dar nu au putut dispune şi de sufletele noastre, în care a rămas să licărească, în ciuda tuturor furtunilor, flacăra Unirii. Și această flacără s-a reaprins la 24 ianuarie 1859.
Dar cum s-a reaprins? Nu prin forţa brută a muscalilor de la Răsărit. Nu prin intrigile de palat ale habsburgilor de la Apus, ci prin înţelepciunea noastră politică, mai veche decât orice ne-au aruncat împotrivă Răsăritul, şi Apusul, pentru că am moştenit-o de la împăraţii bizantini. Și din această înţelepciune a rezultat soluţia unică a dublei alegeri. Dar din diplomaţia la fel de veche a rezultat recunoaşterea acestei soluţii de către puterile Apusului. Pentru că noi nu ne-am unit împotriva nimănui, ci doar pentru propăşirea noastră!
Mai există, astăzi, această înţelepciune? Eu aş zice că da, pentru că ea nu dispare niciodată. Am folosit-o atunci când ne-am dobândit locul între marile naţiuni ale lumii, în NATO şi Uniunea Europeană. Dar a venit momentul să o folosim din nou, pentru a obţine mai mult din ceea ce se cuvine a fi al nostru. Pentru că şi calitatea de membru în organizaţiile internaţionale de referinţă ne poate aduce doar atâta pe cât suntem în stare să obţinem. Să dovedim, deci, că putem obţine mai mult, apărându-ne mai dârz, mai bine şi cu mai multă înţelepciune interesele!
|
