|
primită de la domnul deputat Kiss Janos (Grupul parlamentar al PNL)
De 9 martie, ne amintim de deţinuţii întemniţaţi politic de către comunişti
Astăzi, la o zi după ce am sărbătorit doamnele şi domnişoarele care ne fac în fiecare zi viaţa mai frumoasă, este momentul să ne amintim şi de cei care, venind de la răsărit călare pe tancurile produse în uzinele siberiene, au făcut din vieţile frumoase şi pline de sens ale unora dintre înaintaşii noştri un iad.
Să ne amintim, bineînţeles, de suferinţa acestora, dar să nu uităm nici cine a produs-o, pentru că dacă uităm acest lucru riscăm, căzând pradă unei propagande perfide şi veninoase, să trecem din nou prin momente similare.
Îi comemorăm sau îi cinstim astăzi, după caz, pe deţinuţii anticomunişti, întemniţaţi nu în urma săvârşirii unor infracţiuni a căror pedepsire este firească într-o ordine juridică de inspiraţie contemporană, nu în urma unui proces echitabil, în care au fost administrate probe atât împotriva, cât şi în apărarea lor, în care le-au fost reprezentate interesele şi în care au fost judecaţi de o instanţă independentă şi imparţială, ci în urma unor simulacre de procese, în care aşa-zişi asesori populari având cel mult o pregătire juridică sumară condamnau, la ordin şi la normă, „cu mânie proletară”, persoane aparţinând claselor sociale pe care le detestau.
Însă aceste veritabile crime judiciare nu s-au săvârşit singure. Nu s-au săvârşit nici ca urmare a vreunei opţiuni a poporului român. S-au săvârşit la comanda şi sub îndrumarea directă a unui regim instaurat la putere cu sprijinul direct al Moscovei şi total obedient acesteia. S-au săvârşit de către un regim şi de către nişte persoane care s-au făcut, în mod voluntar, pentru diverse avantaje meschine, instrumente ale politicii imperiale, de dominaţie, a Moscovei. O politică ce atunci îmbrăca haina comunismului iar acum o îmbracă, alternativ, pe cea a panslavismului, panortodoxismului, antiamericanismului, antiglobalismului, suveranismului, conservatorismului etc. Sub toate aceste haine este, însă, realitatea nudă şi dură a faptului că Moscova practică întotdeauna violenţa structurală, indiferent în ce mod o justifică în fiecare epocă în parte. Iar noi trebuie să respingem această violenţă întru totul, aderând la o ordine internaţională bazată pe drept, nu pe forţă. Aceeaşi ordine pe care o respinge Moscova. Iar noi trebuie să respingem violenţa moscovită în toate manifestările sale, nu doar în cea comunistă.
|
