Sunteti în sectiunea: Prima pagina > Relaţii publice > Versiunea pentru printare

primită de la domnul deputat Dragoş Cătălin Teniţă (neafiliat)
Criza din educaţia preuniversitară

Nu este un secret că profesorii noştri îşi duc povara pe umeri de ani de zile, învăţând şi îndrumând generaţii întregi de copii spre cunoaştere şi succes.

Ei sunt acei eroi discreţi, care aduc lumină şi speranţă în vieţile noastre prin cunoaştere şi educaţie. Dar ce primesc în schimb? Urechea surdă a guvernului, care îi ignoră şi îi marginalizează, îi împinge spre acest gest drastic al grevei.
Astăzi, trebuie să recunoaştem în faţa întregii naţiuni că revendicările profesorilor nu sunt noutăţi pentru nimeni. Ele au fost enunţate în repetate rânduri, au fost subliniate şi amplificate de-a lungul anilor, dar guvernul nostru a ales să le ignore cu neruşinare. Această atitudine inacceptabilă i-a condus pe profesori către această grevă, iar consecinţele nu le vor afecta doar pe ei, ci ne vor afecta pe toţi, profesori, copii, părinţi şi întreaga societate.
În calitate de membru al acestui Parlament, am făcut eforturi deosebite în ultimii doi ani pentru a aduce îmbunătăţiri sistemului nostru de învăţământ. Am colaborat cu colegii mei din REPER şi alţi parlamentari, conştienţi de importanţa investiţiilor în educaţie, pentru a construi un sistem mai bun. Am luptat pentru programul de masă caldă în şcoli, pentru dezvoltarea bibliotecilor şcolare şi pentru alte proiecte menite să îmbunătăţească condiţiile de învăţare. Vreau să le mulţumesc din suflet acestor colegi, care au fost alături de mine în acest demers nobil.
Cu toate acestea, toate eforturile noastre s-au dovedit zadarnice atunci când a venit vorba de alocarea resurselor financiare necesare implementării acestor proiecte. Fiecare propunere care presupunea o investiţie din bugetul de stat a fost întâmpinată cu o reticenţă inexplicabilă, cu o lipsă de interes faţă de viitorul copiilor noştri şi faţă de dezvoltarea ţării noastre.
Această atitudine este o insultă adusă intelectului copiilor noştri, cărora li se refuză constant şansa de a se dezvolta în ţara noastră, în şcolile româneşti. Aceasta este o greşeală imensă şi profundă, care va avea consecinţe grave asupra societăţii noastre.
Dar să nu ne oprim aici! Această lipsă de viziune şi de angajament pentru educaţie afectează nu doar viitorul copiilor noştri, ci şi economia noastră. România are potenţialul de a produce antreprenori de succes, de a inova şi de a se afirma pe plan internaţional. Cu toate acestea, ne lipsesc investiţiile şi resursele necesare pentru a susţine această dezvoltare. Astfel, economia noastră rămâne în umbra altor ţări, iar şansele noastre de a fi competitivi pe scena globală sunt diminuate.
Nu putem trece cu vederea nici faptul că această lipsă de viziune afectează şi diaspora românească. Milioane de români trăiesc în străinătate, departe de casă, cu dorinţa de a se întoarce şi de a contribui la dezvoltarea ţării noastre. Dar unde este acea intenţie reală de dezvoltare? Unde este acea promisiune de a le oferi un mediu favorabil, în care să-şi poată pune în aplicare cunoştinţele şi abilităţile acumulate în străinătate? Din păcate, aceasta este doar o iluzie, iar mulţi dintre cei 6 milioane de români nu vor avea oportunitatea de a reveni acasă într-un viitor apropiat.
Nu putem să privim nepăsători la această realitate tristă. România trăieşte de pe o zi pe alta, întârziind mereu cu reformele, aşteptând mereu mâine şi rămânând prinsă în capcana sărăciei. Dar România nu este o ţară săracă, ci o ţară bogată, bogată în resurse umane, în potenţial şi în oportunităţi.
Astăzi, aş dori să transmit un mesaj clar de solidaritate faţă de profesori. Greva voastră este un strigăt disperat, o ultimă încercare de a vă face auziţi şi de a obţine ceea ce vi se cuvine. Sper că această grevă va aduce rezultatele binemeritate, că va aduce schimbări concrete şi durabile în sistemul nostru de învăţământ.
Însă, vreau să vă avertizez că acceptarea compromisului pe care vi-l oferă acum guvernul nu va aduce rezultatele pe termen lung de care aveţi nevoie şi pe care le meritaţi cu adevărat. Este momentul să fim fermi şi să nu ne lăsăm convinşi de promisiuni goale. Trebuie să continuăm lupta pentru o educaţie de calitate, pentru condiţii de muncă decente şi pentru respectul cuvenit profesorilor noştri.
Haideţi să ne adunăm forţele şi să fim o voce puternică în Parlament, pentru a atrage atenţia asupra acestei probleme urgente şi pentru a determina schimbarea. Să ne angajăm să susţinem profesorii în lupta lor pentru drepturile lor legitime şi pentru un sistem de învăţământ în care copiii noştri să poată prospera şi să se dezvolte în mod corespunzător.
Nu putem permite ca inepţia coaliţiei de guvernare să continue să ne împiedice să construim un viitor mai bun pentru ţara noastră. Este momentul să ne ridicăm şi să ne facem auziţi, să luptăm pentru o schimbare reală şi să punem educaţia în fruntea agendei politice.
Să nu uităm că viitorul nostru depinde de educaţie. Viitorul nostru depinde de profesorii noştri şi de angajamentul nostru faţă de ei. Haideţi să ne unim şi să ne mobilizăm, pentru că doar prin acţiunea noastră putem schimba lucrurile în bine.
Să ducem această luptă până la capăt şi să nu ne lăsăm învinşi de inepţia coaliţiei de guvernare. Profesorii merită respectul şi recunoaşterea noastră, iar copiii noştri merită o educaţie de calitate. Haideţi să construim împreună un viitor mai bun pentru educaţia si cultura pe care le oferim generaţiilor viitoare ale României!
Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 25 septembrie 2026, 10:46