|
primită de la domnul deputat Vasile Aurel Căuş (Grupul parlamentar al PNL)
4 Iunie - Ziua internaţională a copiilor victime ale agresiunii şi 5 Iunie - Ziua împotriva Violenţei asupra Copilului: despre copiii ce ar urma să fie furaţi strigăm din toate puterile. Dar despre copiii agresaţi când vorbim?
Mai deunăzi, reprezentanţii câtorva partide care trăiesc în epoca post-adevărului, care consideră că tot ceea ce cred cu tărie este adevărat, că tot ceea ce se făcea sau se întâmpla vreodată este în mod inerent pozitiv
(de parcă specia umană ar fi atins deja perfecţiunea – în mod providenţial, în timpul vieţii sau eventual al copilăriei lor - şi nu ar mai fi loc, prin urmare, de nici o îmbunătăţire) şi că cine strigă mai tare are dreptate, au isterizat populaţia susceptibilă de a crede aberaţiile pe care le proferează cu ideea că statul va fura copiii.
În consecinţă, o mare parte din adepţii acestor partide s-au agăţat de gardurile Parlamentului de grija copiilor în pericol şi a familiilor acestora. Adică a acelor familii care fie îşi îndoctrinează copiii, fie le refuză asistenţa medicală, fie le interzic accesul la educaţie etc.
Vasăzică, nu la copiii acestor familii, ci la părinţii lor s-au gândit reprezentanţii post-adevărului din România. Dar la copiii agresaţi de părinţi s-a gândit cineva? La copiii crescuţi de oameni capabili doar să procreeze? La copiii educaţi cu băţul în mână? La copiii abuzaţi sexual? La cei crescuţi în cuşti, legaţi de pat sau adormiţi cu degetul înmuiat în ţuică de adulţi abrutizaţi la rândul lor de aceeaşi substanţă? Cu aceşti copii ce facem? Ce fel de adulţi vor fi ei dacă vor creşte într-un astfel de mediu? Cum vor proceda la maturitate? Se vor comporta şi ei, la rândul său, cu proprii copii la cel cum s-au purtat părinţii lor cu ei?
Iată, dragi români, câteva teme de reflecţie. Vă aştept cu răspunsul vostru la întrebare. Dar vă aştept civilizat, la birou, nu agăţaţi de gardurile Parlamentului. Cu noi, cu cetăţenii şi, sper eu, cu proprii dumneavoastră copii. Pentru că altfel nu de dumneavoastră îmi pare rău, ci de ei, pentru că ei sunt nevinovaţi!
|
