|
primită de la domnul deputat Silviu Nicu Macovei (Grupul parlamentar al PSD)
Nu trebuie să mai avem în România copii exploataţi prin muncă!
Data de 12 iunie este marcată în calendarul evenimentelor internaţionale drept Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor. Este o zi importantă şi tristă, totodată, pe care o marcăm în întreaga lume începând din 2002.
În acel an o serie de ONG-uri au atras atenţia asupra exploatării copiilor prin muncă şi s-a decis la nivel internaţional monitorizarea acestui fenomen fiindcă cifrele sunt absolut uluitoare: se estimează că în toată lumea, peste 160 de milioane de copii sunt exploataţi prin muncă, iar aproape jumătate din ei (79 milioane) lucrează în condiţii periculoase! Această estimare a World Vision trebuie să ne îngrijoreze peste măsură!
Primul gând ne fuge, nu-i aşa?, la copiii din Asia care lucrează chiar şi 16 ore pe zi în aşa numitele „sweat shops” adică acele fabrici clandestine care produc haine şi încălţăminte chiar pentru mari firme cu renume (Nike, Adidas, H&M sau chiar Apple în 2014!). Spre exemplu, în anul 2010 compania Philip Morris a fost obligată în instanţă să recunoască faptul că mai mulţi copii (unii chiar sub 10 ani!) lucrau pe plantaţiile de tutun din Kazahstan cu care compania avea contract.
Din nefericire, încă mai avem şi în ţara noastră cazuri de părinţi care îşi abuzează proprii copii prin a-i pune la munci adesea mult prea grele! Legislaţia din România interzice munca copiilor care nu au împlinit 15 ani. Astfel, din 2015 s-a legiferat inclusiv numărul de ore pe care le poate munci un copil în funcţie de vârstă. Spre exemplu, cel mai mult – şase ore pe zi – au voie să muncească minorii cu vârste peste 12 ani. Totodată pe cât posibil orele de muncă nu trebuie să se suprapună cu cele de şcoală şi nici să ciuntească din orele de somn. Veţi fi surprinşi, dar chiar şi bebeluşii au voie legal să „muncească”, însă nu pot „lucra” mai mult de o oră pe săptămână, iar copiii între 1 şi 5 ani doar două ore pe zi, cei între 5 şi 12 ani, nu mai mult de patru ore pe zi.
Această reglementare legală a apărut ca o necesitate fiindcă foarte mulţi părinţi îi foloseau pe cei mici la „muncă” dar nu doar în sensul muncilor fizice, agricole, ci inclusiv îi forţau la eforturi foarte mari pentru concursuri de frumuseţe ori competiţii muzicale. Se ajunsese la abuzuri psihologice intense pentru a-i pregăti forţat pe copii în vederea unor performanţe. De aceea, actul normativ stabileşte activităţile pe care cei mici le pot desfăşura şi pentru care pot primi bani: actor, figurant, muzician, dansator, acrobat la manifestări cu caracter cultural, educativ sau artistic, cum ar fi teatru, operă, balet, circ, concursuri de dans, de muzică sau de interpretare. În plus, cei mici mai pot face, printre altele, filme artistice, pot participa la filmări, înregistrări, pot fi modele pentru şedinţe foto, cu sau fără scopuri publicitare, figuranţi sau modele la prezentările de modă. Intervalul orar este clar delimitat. Astfel, dacă micuţul are sub 5 ani, atunci poate lucra între orele 9.00 şi 17.00, iar dacă are între 5 şi 12 ani intervalul admis este între 8.00 şi 20.00, iar cei peste 12 ani pot lucra între 7.00 şi 22.00.
În acelaşi timp, fenomenul exploatării prin muncă afectează un număr însemnat de copii, însă este greu de monitorizat, având în vedere că folosirea copilului în gospodărie sau la muncă ţine de "normalitatea" mediului rural şi aproape nimeni nu o raportează ca abuz.
Deşi în 2022 au fost mai puţine cazuri decât în anul precedent, realitatea cruntă ne loveşte în faţă: 268 de copii români au fost chinuiţi şi trimişi la muncă chiar de proprii părinţi! Foarte grav este că, de multe ori, aceşti copii sunt şi umiliţi sau chiar bătuţi, abuzul fiind mult mai intens.
Cifrele publicate de Ministerul Familiei arată că anul trecut au fost nu mai puţin de 38 de copii sub 2 ani care au fost exploataţi de proprii părinţi prin muncă! Nu cred că ne putem imagina cât chin şi traumă produce unui copil atât de mic exploatarea de către proprii părinţi!
Nici la celelalte vârste situaţia nu este mai bună: 54 aveau sub 6 ani, 48 – sub 9 ani, 70 – sub 13 ani şi 58 – între 14 şi 17 ani. Aceste cifre seci ascund suflete de copii exploatate tocmai de cei care ar trebui să îi protejeze, părinţii lor!
Consider inacceptabil chiar şi un singur astfel de caz şi, de aceea, am susţinut şi am votat Legea prevenirii separării copilului de familie! În spaţiul public au apărut la un moment dat tot felul de informaţii false, manipulatorii care spuneau, minţind, că legea urmăreşte să „să ia copiii din familii”. Nu! Această lege tocmai va sprijini acea familie cu probleme pentru a găsi soluţii şi să identifice resurse pentru a-şi putea ţine copiii acasă, să-i crească în familie!
O zi tristă, dar care trebuie să ne dea foarte serios de gândit!
|
