|
primită de la domnul deputat Silviu Nicu Macovei (Grupul parlamentar al PSD)
România poate şi trebuie să fie un actor în rezolvarea crizei mondiale a cipurilor şi semiconductorilor!
De la finele lui 2020 lumea se confruntă cu o criză fără precedent a semiconductorilor. Lanţul de aprovizionare este foarte complex şi vulnerabil la evenimente sociale, politice, strategice (cum este războiul din Ucraina) sau crize sanitare (aşa cum a fost izbucnirea COVID-19).
Mai mult, omenirea este foarte globalizată, iar dependenţele economice sunt foarte mari. Este şi cazul Uniunii Europene unde aproape 80% dintre furnizorii firmelor europene care operează în industria semiconductorilor au sediul în afara UE. Producţia de microcipuri depinde de un lanţ de aprovizionare extrem de complex şi interdependent, la care participă ţări de pe tot mapamondul. O firmă mare de semiconductori poate să depindă de până la 16.000 de furnizori specializaţi aflaţi în diferite ţări. Acest lucru face ca lanţul global de aprovizionare să fie vulnerabil, iar Europa cu precădere, fiindcă, la ora actuală, ponderea UE în producţia mondială de semiconductori şi cip-uri este de sub 10%, deşi ţările europene se află în topul actorilor globali în inovare tehnologică!
Semiconductorii sunt elemente esenţiale pentru produsele digitale. Sunt utilizate în activităţile de zi cu zi, lucrul la birou, educaţia şi divertismentul, pentru aplicaţii esenţiale în autoturisme, trenuri, avioane, servicii medicale şi automatizare, precum şi în sectorul energiei, datelor şi comunicaţiilor. De exemplu, un telefon mobil conţine în jur de 160 de cipuri diferite, iar maşinile electrice sau hibride - până la 3.500.
Microcipurile sunt totodată esenţiale pentru tehnologiile care fac posibilă transformarea digitală, cum ar fi inteligenţa artificială (IA), sisteme de calcul cu consum redus de energie (low power computing), comunicaţiile 5G/6G, precum şi Internetul obiectelor (IoT) şi platformele edge, cloud şi cele de înaltă performanţă
Având în vedere importanţa semiconductorilor pentru economie şi dezvoltare şi luând în considerare vulnerabilitatea UE în faţa aprovizionării cu aceste componente electronice vitale, ţările membre au decis (alături de SUA şi Japonia) să accelereze producţia proprie de semiconductori cu atât mai mult cu cât industria se reface cu greu după şocul cauzat de pandemie. Prin urmare, în anul 2022, Parlamentul European a votat şi adoptat „Actul privind cipurile”, un cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european al semiconductorilor. Câteva luni mai târziu, în februarie 2023, eurodeputaţii au adoptat „Întreprinderea comună pentru cipuri” (Chips Joint Undertaking), un instrument de investiţie având ca obiectiv să susţină creşterea acestui sector şi să promoveze poziţia de lider a UE în domeniu pe termen mediu şi lung.
Această iniţiativă europeană este extrem de salutară, mai ales că trebuie să luăm în considerare că penuria actuală de microcipuri va continua probabil pe tot parcursul anului 2023, deoarece majoritatea soluţiilor sunt de durată. De exemplu, este nevoie de doi până la trei ani pentru a construi o nouă fabrică de semiconductori.
Însă, ţările membre ale UE nu dorm pe o ureche! Un anunţ recent al companiei americane Intel (lider pe piaţa cipurilor şi microprocesoareleor) arată că intenţionează să investească până la 4,6 miliarde de dolari într-o nouă unitate de testare şi asamblare de semiconductori în apropiere de Wroclaw, Polonia, ca parte a unei investiţii de mai multe miliarde de dolari în Europa pentru a-şi mări capacităţile de producţie. Mai multe ţări au concurat pentru ca Intel să investească pe teritoriul lor, iar unele, cum ar fi Germania, care şi-au asigurat un proiect al Intel, au purtat discuţii cu privire la valoarea subvenţiilor pe care le pot acorda. Guvernul german şi Intel sunt aproape de un acord pentru 10 miliarde de euro subvenţii, în creştere faţă de 6,8 miliarde convenite anterior.
Totuşi, Intel a ales Polonia din cauza costurilor mult mai reduse cu forţa de muncă, o condiţie esenţială pentru competitivitatea pe plan mondial în războiul microprocesoarelor. Mai mult, Intel a explicat alegerea Poloniei şi din perspectiva infrastructurii (rutiere, feroviare şi aeriene) şi a apropierii de Germania. În total, fabrica din Polonia va avea 2.000 de angajaţi şi va crea mii de locuri de muncă suplimentare în faza de construcţie şi a contactării de furnizori.
Astfel, şansa uriaşă pe care o are Polonia trebuie să ne pună foarte serios pe gânduri şi pe noi, românii! Avem condiţii extrem de favorabile de a începe să conturăm o strategie coerentă de a deveni jucători serioşi pe piaţa microcipurilor, la fel cum Polonia, iată, o face! Să ne aducem aminte că noul cabinet de miniştri condus de preşedintele PSD Marcel Ciolacu îl are în componenţă pe cel mai performant ministru al Transporturilor din ultimii 30 de ani! Sorin Grindeanu este o garanţie a reuşitei programului de autostrăzi al României, o condiţie vitală pentru atragerea de noi investitori în industrie; la ministerul Economiei îl avem pe Ștefan Radu Oprea, un social democrat foarte apreciat, cu perspectivă şi viziune asupra dezvoltării României; iar la ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării îl avem pe colegul social-democrat Bogdan-Gruia Ivan.
Dacă la voinţa şi capacitatea politică adăugăm forţă de muncă din România foarte bine pregătită în domeniul noilor tehnologii, consider că trebuie să acordăm tot sprijinul nostru cabinetului condus de Marcel Ciolacu pentru a găsi cele mai bune oportunităţi pentru ca ţara noastră să devină în viitor un jucător serios pe piaţa semiconductorilor.
|
