|
primită de la doamna deputat Maria Stoian (grupul parlamentar al PNL)
Ia, un simbol al unicităţii neamului românesc
Sărbătorim astăzi Ziua Iei, instituită în mod oficial prin Legea nr. 184/2022, dată care coincide atât cu Ziua Universală a Iei, cât şi cu sărbătoarea populară a Sânzienelor, sau Drăgaica, una dintre cele mai cunoscute serbări câmpeneşti din România, Drăgaica fiind o zeiţă agrară, protectoare a holdelor semănate şi a femeilor măritate.
Ziua Iei coincide în mod fericit cu Sărbătoarea Sânzienelor, care, în tradiţia noastră populară, erau îmbrăcate în ii.
Termenul „ie” este derivat din latinescul „tunicae lineae” – tunică subţire, purtată pe piele, apariţia acesteia datând din perioada civilizaţiei Cucuteni, cea mai veche civilizaţie europeană.
Prima celebrare a iei româneşti a fost organizată în ţara noastră în anul 2013, odată cu sărbătoarea de Sânziene, de către comunitatea „La Blouse Roumaine”, scopul fiind recunoaşterea internaţională a „cămăşii cu altiţă”.
Ia, cămaşa tradiţională românească purtată din timpuri străvechi, mai ales în zilele de sărbătoare, este confecţionată din pânză albă, bumbac, in sau borangic, fiind împodobită cu mărgele şi broderii, la mâneci şi la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului şi întărit cu şnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încreţite atât la umeri, cât şi la încheieturile mâinilor.
Decorarea iei este, în sine, o artă, diferită în funcţie de zonele ţării, îndeletnicire transmisă în mod tradiţional de la mamă la fiică, îmbogăţindu-se astfel permanent această piesă vestimentară unică în lume, din generaţie în generaţie.
Arta coaserii iei, componentă fundamentală a meşteşugurilor populare româneşti, s-a perpetuat în mod fidel peste veacuri, alături de rugăciunile pe care femeile de la ţară le spuneau, obligatoriu, înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor. Consemnările vremurilor mai spun că însemnele magice ale iei erau cusute cu grijă, prin fiecare împunsătură de ac, având scopul de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, sau de răutăţile soartei.
Consider că este vital să valorizăm la adevărata dimensiune acest element de identitate a poporului român, mai ales în contextul în care o serie de alte ţări, din toată lumea, fac demersuri pentru a-şi atribui în mod oficial paternitatea iei.
Ia este un produs sută la sută românesc, de care trebuie să fim mândri în fiecare zi, nu doar în cele aniversare. Instituţiile statului sunt obligate să facă toate demersurile în vederea oficializării pe plan mondial a originii româneşti a cămăşii cu altiţă, bluziţei cu broderii ample şi colorate lucrate manual, sau pur şi simplu albă, de veacuri un simbol al tradiţiilor româneşti
Îmi doresc din suflet ca ia românească să fie transmisă în continuare generaţiilor viitoare, iar tinerii de acum să fie receptivi la purtarea cu mândrie şi bucurie a acestui simbol al culturii române şi al unicităţii neamului românesc.
|
