|
primită de la doamna deputat Cătălina Ciofu (Grupul parlamentar al PNL)
20 iulie – Ziua Aviaţiei şi a Forţelor Aeriene Române
Ziua Aviaţiei şi a Forţelor Aeriene Române ne aminteşte de vuietul motoarelor avioanelor cu reacţie, care face să vibreze atât ferestrele, cât şi inimile noastre.
De ce vibrează şi acestea din urmă? Pentru că acest sunet minunat nu are cum să nu deştepte în sufletul fiecărui român un sentiment unic de mândrie şi siguranţă, deopotrivă.
Îmi amintesc, spre exemplu, de copilăria şi tinereţea mea, petrecute în principal în anii tulburi de după Revoluţia din Decembrie 1989. Atunci, în acei ani, un laitmotiv tragic al jurnalelor de ştiri, care şi acum îmi amărăşte sufletul, era reprezentat de accidentele aviatice. Bravii noştri piloţi, oameni a căror întreagă existenţă (şi nu doar profesională) se desfăşura în acea zonă gri, în acel teren al nimănui dintre prezent şi amintire, dintre viaţă şi moarte, erau constrânşi de circumstanţe mai presus de puterea lor şi de puterea noastră de a le influenţa, să opereze aeronave uzate fizic şi depăşite moral, cu numeroase probleme tehnice, cu o mentenanţă efectuată necorespunzător şi pentru ale căror piese de schimb depindeam de veşnica putere agresoare de la Răsărit. Nu este de mirare, în aceste condiţii, că mulţi dintre ei au decolat spre Escadrila din Ceruri mult mai devreme decât ar fi fost firesc şi fără a fi înconjuraţi de cei dragi după o viaţă plină de satisfacţii personale şi profesionale, cum ne-am fi dorit cu toţii.
În acelaşi timp, nu pot să nu îmi amintesc cum priveam, cu fascinaţie la personajul Pete Mitchell, interpretat inegalabil de magistralul Tom Cruise într-unul dintre filmele tinereţii noastre: Top Gun. Mă întrebam atunci, visătoare ca orice tânără, dacă avioane precum cele pe care le vedeam în film vor decola vreodată şi de pe aerodromurile noastre.
Și iată, ele sunt, acum, aici, Avioane aproape ca cele care atunci păreau desprinse dintr-o lume a imaginaţiei zboară acum deasupra capetelor noastre, pilotate de temerarii zilelor noastre din Forţele Aeriene. Temerarii noştri în avioanele noastre. Nu-i aşa că, împreună, am ajuns departe? Și nu-i aşa că putem ajunge şi mai departe – atât prin noi înşine, cât şi cu ajutorul partenerilor noştri pe care i-am ales (corect!) împreună?
La mulţi ani, dragi piloţi civili şi militari, oriunde aţi fi şi orice aţi pilota. Ne-aţi arătat, tuturor, că doar cerul este limita, şi pentru asta vă vom iubi mereu!
|
