|
primită de la domnul deputat Kiss Janos (Grupul parlamentar al PNL)
29 iulie – Ziua Imnul naţional
Orice naţiune are nevoie, pentru ca membrii săi să dobândească şi să menţină acea conştiinţă a comunităţii care să îi menţină împreună nu doar în momentele fericite ci, mai ales, atunci când soarta naţiunii ca întreg sau a membrilor în mod individual este fie potrivnică, fie nu atât de fericită pe cât ar fi de dorit, de o conştiinţă a unui trecut comun, dătător de legături indisolubile, a unui prezent împărtăşit prin limbă, prin cultură, prin tradiţii şi, de ce nu, printr-o mentalitate comună, acel mod de a vedea lumea care diferă uneori puţin, uneori mai mult de la o naţiune la alta şi, bineînţeles, de idealuri comune.
Altfel spus, de proiecte comune de viitor care să ghideze energiile membrilor săi. Or, în ceea ce ne priveşte pe noi, românii, ce sursă mai bună pentru a ne reaminti atât de idealurile pe care le-am realizat, cât şi de cele prezente putem găsi, decât Imnul naţional?
Desigur, multe sunt versurile inspiratoare ale Imnului, dar astăzi mă voi opri în mod special la una dintre strofele sale, care în aceste vremuri mi-e mai dragă decât oricând:
„Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţă-n libertate ori moarte" strigă toţi”.
Privind în jurul graniţelor noastre, vedem milioane de români cărora Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare sau Iancu de Hunedoara le sunt strămoşi în acelaşi grad cum ne sunt şi nouă. Însă aceşti români nu se bucură de viaţa în libertate pe care noi am dobândit-o şi care la noi este ireversibilă, ci sunt ameninţaţi în continuu ba de urgia de la Răsărit, ba de aliaţii ei din alte colţuri ale sud-estului Europei. Pentru ei, libertatea nu este ireversibilă, deşi ar trebui să fie. Eu cred că de Ziua Imnului Naţional, ar trebui să conştientizăm acest lucru şi să ni-l asumăm drept ideal naţional pentru anii ce urmează!
|
