|
primită de la domnul deputat Mihai Alexandru Badea (Grupul parlamentar al USR)
În cei aproape 34 de ani de la Revoluţie, singurii torţionari condamnaţi de aşa-zisa justiţie din România pentru crimele comise în comunism rămân Alexandru Vişinescu şi Ioan Ficior. Atât. Doar 2 inşi traşi la răspundere pentru cele peste 200.000 de victime politice ale fostei Securităţi. Și chiar şi aceia foarte târziu, în 2016 şi 2017, când aveau în jur de 90 de ani fiecare. Ambii au murit la închisoare după ce executaseră cumulat doar 4 ani şi 3 luni din cei 40 de ani de pedeapsă.
Săptămâna trecută ICCJ trebuia să mai adauge încă două nume la această listă mult, mult prea scurtă şi astfel să readucă o brumă de speranţă că se mai face vreodată dreptate în ţara asta. E vorba despre torţionarii Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, care l-au asasinat pe dizidentul Gheorghe Ursu în 1985, după ce l-au bătut cu bestialitate timp de două luni în arestul miliţiei. Dar nu s-a vrut. Ambii au fost achitaţi definitiv şi rămân liniştiţi la casele lor să se bucure în continuare de pensiile speciale.
De ce a mers cu unii şi cu alţii nu? Pentru că Vişinescu şi Ficior n-au fost securişti, ci ofiţeri din structurile ministerului de interne. Primul, comandant al penitenciarului din Râmnicu Sărat, iar al doilea, comandant al coloniei de muncă din Periprava. Dar Pârvulescu şi Hodiş au fost ofiţeri ai Securităţii, primul cu grad de maior şi al doilea cu grad de colonel. Asta e sursa reală a imunităţii lor.
Da. Chiar şi după 38 de ani de la comiterea crimelor, sistemul continuă să-i protejeze cu orice preţ pe foştii securişti. Nici nu contează că între timp şi-au pierdut funcţiile influente şi au ajuns nişte pensionari decrepiţi. Le e frică să lase chiar şi 1 sau 2 să înfunde puşcăria pentru ce-au făcut pe vremea lui Ceauşescu. Frică ca nu cumva să apară un precedent judiciar care să deschidă calea pentru soluţionarea marilor dosare: revoluţia, mineriada şi celelalte. E totul sau nimic.
ICCJ a compromis iremediabil statul român prin această hotărâre criminală, a cărei motivare e chiar mai gravă decât însăşi soluţia, pentru că dincolo de achitarea celor 2 torţionari securişti, instanţa supremă a reţinut nişte argumente absolut aberante, care contrazic flagrant adevărul istoric şi reabilitează atât Securitatea cât şi regimul totalitar în ansamblul său. Este inadmisibil ca într-o decizie definitivă din 2023, cu autoritate de lucru judecat, să rămână consemnat că n-a existat opresiune sistematică în România anilor ‘80, cu aceleaşi cuvinte din discursurile foştilor lucrători ai Securităţii.
Nu mai rămâne decât o singură soluţie: CEDO.
|
