O enigma si un miracol istoric: poporul roman – este titlul emblematicei lucrări aparţinând unuia dintre înaintaşii Brătieni ai liberalilor de astăzi, regretatul Gheorghe I. Brătianu, ucis de regimul criminal de detenţie instituit de autorităţile comuniste la Sighet. Însă de ce suntem noi, românii, o enigmă şi un miracol istoric? Și cum a contribuit limba pe care o vorbim la supravieţuirea noastră ca popor?

Ei bine, cu toţii am învăţat, încă de pe băncile şcolii, despre cât de zbuciumat şi de profund nesigur şi pe alocuri chiar tragic a fost destinul istoric al poporului român. Despre cum, încă din frageda pruncie a acestui popor, când limba română încă se forma (pe un areal care se întinde din nordul extrem al României Mari până în Munţii Pindului din actuala Grecie), strămoşii noştri îndepărtaţi erau nevoiţi, în faţa fiecărei năvăliri a migratorilor din stepele Asiei, să-şi abandoneze căminele de la câmpie sau de pe dealuri şi să se retragă la poalele munţilor. Munţi care ne-au fost mereu aproape şi de multe ori ne-au fost chiar casă. Și, cu toate acestea, de la acel enigmatic „torna, torna, fratre” din Bizanţul de altădată, până la Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung, limba noastră a parcurs un drum care nu întotdeauna a lăsat urme istorice, dar care şi-a atins destinaţia – aceea în care românii din toate provinciile istorice se puteau înţelege între ei peste râuri, peste munţi, peste graniţe şi imperii!