|
primită de la doamna deputat Cătălina Ciofu (Grupul parlamentar al PNL)
15 septembrie - Ziua Internaţională a Democraţiei
Începând din anul 2008, în multe dintre statele lumii, reprezentate în Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Democraţiei, în cinstea adoptării, de către Uniunea Interparlamentară, în septembrie 1997, a Declaraţiei Universale privind Democraţia.
Însă ce este cu adevărat democraţia, în condiţiile în care inclusiv regimuri, despre care se poate constata empiric că nu au nicio legătură cu ea, clamează a o reprezenta? Desigur, o definiţie exhaustivă este dificil de elaborat, însă o simplă privire asupra lumii, din preajma acestui 15 septembrie, ne poate spune mai multe decât o mie de Declaraţii.
Privind din România spre est (de unde, este adevărat, nu a sosit, practic, niciodată inspiraţia pentru o autentică democraţie), ce observăm? Un stat care se pretinde etalonul libertăţii, cel puţin pentru urechile adepţilor săi, amatori de conspiraţii şi scenarii fanteziste (şi care, de altfel, se pretinde orice doreşte orice posibil adept să audă), dar în care preşedintele în funcţie este reales cu majorităţi covârşitoare încă din 1999. Este aceasta o democraţie?
Și, privind chiar mai spre est, ce observăm? Pe acelaşi preşedinte întâlnindu-se, într-o localitate de la capătul lumii, cu liderul necontestat al unei naţiuni, care a devenit etalonul mondial al oprimării cetăţenilor şi exercitării nelimitate a puterii. Un lider care, de altfel, este fiul unui despot şi nepotul altuia care beneficiază, de altfel, de un statut aproape divin, în ciuda trecerii deloc recente în nefiinţă.
Nu departe, ce mai observăm? Un stat condus de un preşedinte ales doar de către partidul aflat la putere, pentru un număr posibil nelimitat de mandate, şi care a conceput şi aplicat unele dintre cele mai eficiente mijloace de supraveghere şi control social, rezultat al îmbinării înaltei tehnologii moderne cu paranoia omniprezentă a dictatorilor.
Ei bine, haideţi să privim acum în sufletele noastre. Aceasta ne dorim pentru România? Într-un astfel de stat vrem să trăim? Dacă nu, atunci haideţi să facem un efort comun şi să punem întotdeauna raţiunea pe primul plan, indiferent cât de tentant ar suna mesajele populiste şi vădit nerealiste ale tuturor exaltaţilor momentului!
|
