|
primită de la domnul deputat Vasile-Aurel Căuş (Grupul parlamentar al PNL)
Despre pace în mijlocul războiului
Astăzi, 21 septembrie, sărbătorim o zi despre care probabil că puţini dintre noi au auzit, dar fără al cărei obiect nimic din ceea ce suntem sau facem nu ar fi la fel. Este vorba despre Ziua Internaţională a Păcii.
Instituită în anul 1981, ca urmare a Rezoluţiei 36/67 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite (adoptată, de altfel, în unanimitate), această zi are menirea de a ne invita la un exerciţiu fundamental de reflecţie. Mai precis, ne cheamă să ne întrebăm cum ar fi putut arăta universul nostru în absenţa păcii şi, de ce nu, ce putem face pentru a o menţine, atunci când ne bucurăm de ea şi pentru a-i sprijini instituirea, acolo unde încă lipseşte.
Deşi credeam că nu se mai poate întâmpla să vedem în proximitatea noastră oameni nevoiţi să işi părăsescă căminul din cauza războiului, din păcate aceste vremuri sunt încă de actualitate, deoarece prin aşa-numitul „coridor al stepelor” spre ţărmul Mării Negre vedem aceleaşi mişcări de oameni şi tehnică de război, ca în trecutul îndepărtat. Vremurile când fiecare generaţie avea parte măcar de o invazie rusească (din secolul al XVIII-lea şi până după cel de-al Doilea Război Mondial, personal am numărat 13 astfel de episoade!), au revenit şi astăzi pentru nişte români ca noi, cetăţenii din Republica Moldova, care trăiesc cu spaima extinderii invaziei ruseşti din Ucraina spre Moldova şi care sunt treziţi în fiecare noapte de loviturile aeriene ale invadatorilor. Exact ca românii din Delta Dunării, de altfel.
Ce putem face pentru ca pe meleagurile noastre să fie pace? Evident, să menţinem ceea ce am făcut deja, adică să rămânem parte din NATO şi UE. Pentru că, datorită lor, puterea stepelor ruseşti este contracarată cu cea a Lumii Noi, şi astfel rămânem în siguranţă.
De Ziua Internaţională a Păcii, fie ca Pacea să domine peste tot, astfel încât toţi oamenii să se bucure de ea pentru totdeauna!
|
