|
primită de la doamna deputat Olivia-Diana Morar (Grupul parlamentar al PNL)
Cu ce rămânem după vizita istorică a preşedintelui Ucrainei
Vizita istorică a preşedintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, a stârnit multe discuţii în spaţiul public. Unii au încercat să profite de moment şi să se afirme, în fuga lor perpetuă după like-uri şi imagine. Alţii au criticat, au certat, au comentat. Alţii, mai „curajoşi” (sau populisto-extremişti) au anunţat circ şi scandal.
În final, România a arătat în această vizită aceeaşi conduită impecabilă pe care a avut-o în relaţia cu Ucraina din prima zi de război. Știu care sunt criticile aduse Ucrainei legat de relaţiile bilaterale dinaintea războiului, dar cred că tocmai în lumina acestora am demonstrat că suntem de neclintit în faţa unei asemenea provocări.
România a fost oaza de stabilitate, pro-europeană şi pro-americană, într-o regiune instabilă. În timp ce Ungaria, Polonia sau Bulgaria au dat semnale contradictorii, mai mult sau mai puţin subtile, noi am rămas parteneri şi aliaţi de bază. Am văzut că mai mulţi analişti susţin că meritul principal pentru acest comportament îl au preşedintele Iohannis şi partidele democratice şi mă bucur că acest lucru transpune prin vuietul extremiştilor.
Zelenski a mulţumit, din nou, românilor pentru sprijinul umanitar şi militar oferit din prima zi a războiului, amintindu-ne tuturor de mobilizarea fără precedent din februarie 2022 şi lunile ce au urmat. Pentru mine este o imagine reprezentativă a poporului român, un exemplu de prietenie şi solidaritate pe care doar noi o putem oferi în momente cumplite, chiar şi unor vecini cu care nu am fost mereu în cele mai bune relaţii. Aşa cum verticalitatea din relaţiile diplomatice şi de parteneriat cu Ucraina este o imagine reprezentativă a diplomaţiei şi politicii externe pe care România le face cu demnitate. Și care înseamnă enorm în peisajul politic global, chiar dacă nu aduc mereu puncte la concursul intern de popularitate pe care unii încearcă să îl forţeze.
|
