|
primită de la domnul deputat Vasile-Aurel Căuş (Grupul parlamentar al PNL)
Armata Română şi Statul – inseparabile în trecut, prezent şi viitor
Astăzi, 25 octombrie, este Ziua Armatei Române. O zi a cărei semnificaţie, cu siguranţă, o cunoaşteţi şi despre a cărei încărcătură simbolică oricum se vorbeşte peste tot, şi pe bună dreptate.
Ce poate fi adăugat la ceea ce atât de bine s-a spus? Ei bine, eu simt nevoia, poate nu de a adăuga, dar de a sublinia încă o dată un aspect important: legătura indisolubilă dintre statul român şi armata sa!
Doar dacă aruncăm o privire, fie şi sumară, asupra istoriei recente a României, legătura despre care am vorbit se arată cu o claritate de necontestat. Încă de la sfârşitul domniilor fanariote dobândirea unei autonomii mai extinse faţă de Imperiul Otoman a coincis şi de fapt a fost indisolubil legată de înfiinţarea unui precursor al Armatei Române – miliţiile pământene, care au reprezentat un prim instrument palpabil, manifestare a autonomiei Principatelor.
Iar apoi, după Unirea acestora, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor, una dintre primele instituţii înfiinţate a fost Armata Română, prin unificarea, reformarea şi extinderea miliţiilor pământene la care ne-am referit. Iar apoi, în timpul domniei Regelui Carol I, această nouă, dar bine instruită şi determinată armată a făcut ţării mamă un cadou cum nu mai există altul: dobândirea independenţei, câştigată cu sângele militarilor români pe frontul balcanic, la Vidin, Smârdan sau Plevna!
Și mai târziu, la sfârşitul Primului Război Mondial, tot Armata Română, rămasă în bună măsură intactă în ciuda semnării păcii separate cu Puterile Centrale, după destrămarea Rusiei sub loviturile bolşevicilor şi în ciuda victoriilor noastre de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, a putut menţine ordinea în ţară şi contribui la actul istoric al unirii Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu ţara mamă! Cât despre cel de-al doilea Război Mondial, indiferent cum ne raportăm la sfârşitul acestuia, faptul că ne-a găsit cu o armată funcţională a fost, fără îndoială, benefic. Aşadar, în fiecare moment important din trecut, când armata a fost puternică, şi România a fost la fel. De aceea, avem nevoie şi în viitor de o armată puternică, în special în actualul context de securitate atât de dificil şi de complex!
|
