|
primită de la domnul deputat Cristian-Paul Ichim (neafiliat)
Sistemul românesc de sănătate este în criză din cauza managementul guvernamental deficitar
Sănătatea unui popor este fundamentală pentru o evoluţie europeană modernă şi coerentă. Într-o Românie extrem de divizată între mediul urban şi rural, între bogaţi şi săraci, între privilegiaţi şi restul, deciziile din sănătate ar trebui să echilibreze bunul mers al societăţii.
Însă, sistemul românesc este condus cu aroganţă, cu lipsă de transparenţă şi este dominat constant de incertitudini. Faptul că românii se află pe ultimele locuri în Europa, atât în ceea ce priveşte calitatea serviciilor medicale curente, dar şi viitoare, este rezultatul unor experienţe negative repetate.
Pandemia de COVID-19 a evidenţiat vulnerabilităţi critice în sistemul nostru de sănătate. Însă, oportunitatea implementării PNRR ar trebui să reprezinte o ancoră fermă pentru decidenţii guvernamentali. Dar, într-un sistem bolnav, în care abundă incompetenţa şi politicianismul, obiective esenţiale din reforma planificată şi asumată prin PNRR sunt fie în mare întârziere, fie complet abandonate.
Într-un sondaj ISOP realizat în 2022 despre starea sistemului de sănătate la nivel european, România se afla pe penultimul loc în clasamentul încrederii faţă de sistem, iar 46% dintre concetăţenii noştri consideră că nu primesc cel mai bun tratament. Principalele provocări sunt legate de costul mare şi acces dificil la tratament, birocraţia inutilă şi excesivă, urmate de personalul insuficient şi timpul de aşteptare. Nimic nu s-a schimbat în ultimul an, dovadă sunt multitudinea de situaţii problematice semnalate în spaţiul public de pacienţii români.
Performanta sistemului de sănătate este strâns legată de capacitatea administrativă, care este extrem de redusă. Motivul pentru care avem capacitate administrativa scăzută are de-a face cu schimbarea periodică pe criterii politice (la intervale mai mici de patru ani) a managerilor spitalelor, autorităţilor de sănătate publică, institutului de sănătate publică, a casei de asigurări de sănătate. Este imposibil să faci o planificare pe termen mediu şi lung, este imposibil să te specializezi ca manager dacă depinzi în totalitate de voinţa unui grup dintr-un partid.
România investeşte foarte puţin în prevenţie. Enorm de multe programe naţionale de prevenţie, de screening şi de depistare precoce a unor boli sunt fie abandonate, fie nu au normele de aplicare sau depinde de proceduri birocratice mult prea complicate pentru a ajunge la timp, la pacienţi. Sistemul înghite enorm de mulţi bani, care sunt gestionaţi ineficient şi absolut deloc în folosul pacientului.
Sistemul de sănătate românesc are nevoie de implicare responsabilă, de reformă integrată şi mai ales de un management guvernamental mai pregătit şi dedicat pentru grija faţă de români. Responsabilitatea Ministerului Sănătăţii ar trebui să fie exclusiv politicile de sănătate şi supervizarea implementării acestora, în niciun caz consolidarea puterii coaliţiei de la guvernare.
|
