|
primită de la domnul deputat Nicolae-Miroslav Petreţchi (Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale)
Diversitatea lingvistică este un element fundamental al culturii noastre europene şi, implicit, al societăţii româneşti în ansamblul său, care nu doar îmbogăţeşte moştenirea noastră culturală, ci contribuie, în egală măsură, la un climat de convieţuire armonioasă şi respect reciproc.
Comunitatea ucraineană din România, cu o îndelungată istorie în cultura noastră naţională, este a treia cea mai numeroasă minoritate etnică din ţara noastră, contribuind semnificativ atât la îmbogăţirea spaţiului multicultural şi multietnic al României, cât şi la dezvoltarea socială şi economică a societăţii româneşti, păstrând şi transmiţând din generaţie în generaţie limba maternă şi valorile sale culturale.
Ziua Limbii Ucrainene, sărbătorită anual la 9 noiembrie, instituită prin Legea 213/2018, ne oferă oportunitatea de a reflecta asupra importanţei diversităţii lingvistice şi promovării limbii materne în procesul conturării identităţii etnice şi culturale.
Statul român este un model de bune practici în materia promovării şi conservării drepturilor minorităţilor naţionale, însă, din păcate, încă mai avem cazuri, în care autorităţile locale acţionează în contradicţie cu spiritul diversităţii şi al dialogului intercultural promovat la nivel central. Un astfel de exemplu l-am putut regăsi în luna august, în Sighetu Marmaţiei, unde fondurile alocate de Consiliul Judeţean Maramureş pentru reabilitarea Liceului Pedagogic „Taras Șevcenko” din Sighetu Marmaţiei, singurul din ţară cu predare integrală în limba ucraineană, aflat într-un stadiu avansat de degradare, au fost cheltuite de Consiliul local pentru organizarea unui festival de muzică folk.
În imediata apropiere a României, de peste 620 de zile asistăm la un război pe scară largă, declanşat de federaţia rusă, nu doar împotriva Ucrainei şi dreptului poporului ucrainean de a-şi decide viitorul, împotriva limbii şi culturii ucrainene, ci şi împotriva valorilor comunităţii democratice europene, pe care le împărtăşim cu toţii.
Mai mult, am putut remarca intensificarea eforturilor regimului de la Kremlin de a distruge viitorul Ucrainei, iar, în unele cazuri, chiar de a şterge identitatea ucraineană atât în rândul populaţiei Ucrainei, cât şi în rândul diasporei ucrainene, inclusiv prin amplificarea discursului de instigare la ură şi dezbinare, precum şi prin campanii de subminare a tradiţiilor şi de dezbinare a comunităţilor de ucraineni.
Cu toate acestea, limba ucraineană a devenit un simbol al rezistenţei şi unităţii, care ne îndeamnă să fim în continuare solidari şi uniţi în angajamentul nostru ferm de a păstra, promova şi apăra democraţia şi valorile noastre europene, iar într-o lume aflată în continuă schimbare, în care diversitatea este o sursă de prosperitate şi înţelegere, conservarea limbilor materne devine un pilon esenţial în menţinerea bunei convieţuiri, înţelegerii interetnice, şi continuarea progresului societăţii, oferindu-ne, totodată, oportunitatea de a consolida legăturile între comunităţi.
Înţelegând importanţa conservării identităţii lingvistice şi culturale a comunităţii ucrainene din România, alături de susţinerea toleranţei, diversităţii şi respectului reciproc, care, fără echivoc, stau la baza unei societăţi democratice şi prospere, Uniunea Ucrainenilor din România îşi continuă demersurile privind menţinerea şi perpetuarea limbii materne ucrainene, organizând evenimente dedicate conservării şi promovării limbii materne, educaţiei în limba maternă, religiei în limba maternă, inclusiv consolidării dialogului şi a relaţiilor bilaterale în diferite domenii, precum şi cooperării transfrontaliere dintre regiunile de frontieră ale României şi Ucrainei.
|
